Alegria

Cirque du Soleil la Viena, 23 iunie 2012.
Prima dată am fost la circ cu Fram, ursul polar. Amintirea arenei imaginare din mintea puştiului de-o şchioapă a rămas atât de vie, încât de-atunci n-am păşit niciodată sub cupola unui circ adevărat, indiferent câte trompete ar fi sunat în oraş, câte fluturaşe ar fi împânzit stâlpii, ori câţi clovni coloraţi ar fi colindat străzile.

[Sunt fascinat de clovni şi de arlechini. Îmi place să le privesc mişcările comice, gagurile, iar apoi să le caut privirea. Ochii aceia au povestea lor şi, câteodată, aceasta diferă de a personajului care se împiedică în turul pantalonilor. Şi-atunci îmi spun că, uneori, clovnii sunt – în fapt – atât de trişti şi atât de singuri]
Apoi copilul a crescut şi, inevitabil, televizorul a început să câştige teren în faţa cărţii. Dar băiatul a ştiut să-l păcălească, să-l facă să-i arate mai mult decât desene animate şi filme cu bătăi – să-i arate adevăratele frumuseţi ale lumii, pe care le văzuse până atunci doar în cărţi. Aşa am redescoperit, peste mări şi ţări, Circul Soarelui.
Personaje fantastice, costume fabuloase, acrobaţii nemaivăzute, un nume ca din poveşti şi o istorie pe măsură (peste 30 de ani de activitate pentru o companie cu 5.000 de angajaţi şi evaluată la un miliard de dolari, care a pornit de la o mică trupă franco-canadiană de artişti de varietăţi şi teatru de stradă) . Cu fiecare secundă, amintirea de demult renăştea. Mi-am promis că, măcar o dată în viaţa asta, trebuie să iau parte, pe viu, la asemenea magie.
Dorinţa mi s-a îndeplinit acum o lună, la Viena.
După un intens schimb de mail-uri între un român care vorbeşte perfect engleză şi prea puţin germană, vrând să achite nişte bilete prin virament bancar [sorry, dar încă nu am suficientă încredere în plăţile cu cardul], şi nişte austrieci vorbitori la perfecţie de germană şi prea puţin de engleză – incapabili să spună clar şi răspicat dacă plata se poate face sau nu prin virament… După dezamăgirea cu spectacolul de la Bucureşti (Saltimbanco), pentru care biletele s-au pus în vânzare în aceeaşi zi în care am achitat rezervările pentru Viena şi, cu toate astea, n-am reuşit să mai prind nişte locuri pe placul meu… După multe emoţii şi puţină teamă în ziua spectacolului, când nimic în Viena nu indica faptul că în oraş ar fi venit Cirque du Soleil
După toate astea, am mers pentru prima dată la circ. Şi a fost nemaipomenit.
În spaniolă, alegria înseamnă “bucurie”. În mod firesc, spectacolul Alegria evocă bucuria de a trăi şi nicio manieră de transpunere a acesteia n-ar fi funcţionat mai bine decât barocul. Curent artistic din Europa anilor 1600, stilul baroc se caracterizează, indiferent de domeniu, prin mişcare (exagerată uneori), claritate şi bogăţia detaliilor, menite să inducă sentimente de grandoare şi exuberanţă.
Prin urmare, Alegria este o reprezentaţie plină de viaţă, în care fiecare act de pe scenă este “accesorizat” cu detalii precum muzică (interpreţi live – coloană sonoră originală, compusă de René Dupéré, acelaşi care a compus şi muzica pentru Saltimbanco; în 1994, Alegria a fost înregistrată în studio şi transformată în album audio, cel mai bine vândut al companiei şi nominalizat la Grammy) şi culoare (costume – peste 400 de piese de garderobă).
Numerele, de la acrobaţii la înălţime (trapez şi trapez sincron), până la contorsionism şi dans cu focul nu-ţi lasă nicio clipă de respiro şi, tocmai când artiştii dispar de pe scenă şi crezi că urmează câteva clipe de linişte, câte un spectator este “răpit” din public şi integrat în spectacol.
Pentru mine, Alegria a fost o exaltare şi, chiar dacă spectacolul a atins vârsta majoratului (a fost conceput în 1994), mi s-a părut extrem de proaspăt. Circul nemuritorului Fram şi-a găsit un tovarăş pe măsură.
Pentru un break-down detaliat al show-ului, citiţi aici, iar pentru a redescoperi lumea în viziunea Cirque du Soleil, intraţi pe pagina lor. Merită.

Comments

  1. Pe mine mereu ma-au speriat si arlechinii si clovnii :(…
    Chiar si acum nu ma simt bine in compania persoanelor cu masca… gen Halloween, obiceiuri de iarna etc.

    Cand am fost mic am plans si cand am vazut-o pe vecina mea imbracata in mireasa… m-a socat rochia aia alba infoiata…:((( Mie imi plac tare miresele in fusta mini si mirii in trening !

  2. Pentru mine circul inseamna in primul rand dresura de animale, desi sunt constienta de chinurile pe care le indura inainte de spectacol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *