Anonimul din Deltă – 6. Marea

Rămaşi singuri, ne descoperim fiecare o foame terifiantă, fără speranţe de ajungere în camping, unde se poate mânca abia de la 17.00 (începând cu 15.00, bucătăria are pauză de două ore, adică servirea se întrerupe, chiar dacă mâncarea se vede aburind în oale). Singura salvare este să mâncăm undeva în sat, dar la ora asta va fi destul de greu. Pornim efectiv din poartă în poartă şi, într-un târziu, găsim găzduire la pensiunea lui D.C. Ne invită la masă într-un foişor de lemn şi ne aduce numaidecât o ciorbă de perişoare de peşte, fiindcă ne citeşte pe feţe şi în ochi cât de hămesiţi suntem. Mâncarea este delicioasă şi, după cum spune chiar gazda noastră, acum privim lumea cu alţi ochi. Felul doi sunt bucăţi de peşte fript (somn şi chefal), asortate cu o bogată salată de roşii. Ne întreabă dacă stăm la camping şi de ce nu mâncăm acolo; îi povestim care e diferenţa dintre condiţiile de acolo şi cele de aici, iar omul îşi dă drumul la vorbă.

Sfântu Gheorghe s-a ridicat mult în ultimii patru ani de pe urma turismului, iar pentru D.C., pensiunile sunt o afacere de familie. El o are pe cea de-aici, peste drum mai are un teren pe care vrea să construiască, iar ceva mai încolo, spre satul de vacanţă, şi-a ridicat şi fiul o casă. Secretul reuşitei sunt internetul şi fondurile europene. Are un domeniu web cumpărat, iar pagina respectivă îi asigură toţi clienţii de care are nevoie, atât vara, cât şi în perioadele de extrasezon, cum sunt Paştele sau Crăciunul. Cât despre finanţarea comunitară, tocmai aşteaptă să se definitiveze ultimele reglementări, ca să vadă cum poate demara noua construcţie. Deşi izolată, zona a intrat de mult în atenţia investitorilor şi celor interesaţi să cumpere terenuri; Sorin Ovidiu Vântu şi Şerban Huidu sunt doar câţiva dintre cei care au făcut achiziţii aici.
Ne potolim complet pofta cu un pepene roşu (care în sat se găseşte la 50 de bani kilogramul, în timp ce în camping poţi mânca jumătate de felie pentru 2,5 RON) şi ne luăm rămas bun de la îndatoritoarea noastră gazdă. Dejunul copios n-a costat mai mult de 30 RON de fiecare, sumă pentru care “la noi”, la cantină, am fi mâncat o lingură de pilaf şi… mă rog, un fel de resturi care mai mult ar fi întărâtat foamea din noi. Dar aşa, îndestulaţi, ne îndreptăm spre căsuţe, să ne luam prosoapele, căci nimic nu poate fi mai bun după o masă bună decât să stai cu burta la soarele blând al amiezii, răsfăţat de briza continuă a mării.

E mai puţină lume decât de obicei. Se pare că aici se vine la plajă după un program mai ciudat, la prânz şi seara, când e ori prea cald, ori prea rece. Care dintre cele două normalităţi e corectă: a lor sau a noastră?… Nu contează, marea e înspumată şi n-am mai văzut de mult valuri cât mine de înalte. Nimeni nu poate rezista: prosoapele şi tricourile zboară în nisip, iar noi ne lăsăm cuprinşi de jocul talazurilor. În seara asta va fi eclipsă de lună, şi forţe nevăzute fac marea să se frământe, să muşte cu furie din nisip şi din curajoşii ce o asaltează. Curenţii sunt puternici, foarte greu se poate înota, şi toată energia se risipeşte pe simplul efort de a rămâne în picioare în faţa cavalcadei de spumă şi stropi. Ca şi până acum, marea răsplăteşte fiecare sejur pe care l-am petrecut în apropierea ei cu un ultim spectacol de valuri şi foşnete. Când ieşim din apă, ne prăbuşim pe prosoape, fără vlagă, zâmbitori. Deasupra, pe cerul veşnic fără nori, trec stoluri de păsări, în V-uri parcă desenate cu mâna, cum numai în desenele animate am mai văzut. Zeci de aripi zburătoare, printre care şi una argintie, metalică, a unui avion de agrement care survolează plaja, clipind alb din luminiţele de semnalizare. Privesc cu ochii deschişi larg – încerc să reţin tot, să mă las pătruns de orice sunet şi orice fior, ascunzând într-un colţ al minţii o oază de linişte, în care să-mi pot reface energiile secătuite de calvarul urban al unei veri toride în Iaşi.

Disclaimer. Fotografia a doua nu-mi aparţine, ci este făcută de S. – care mi-a îngăduit să o folosesc în broşura (cu circuit închis) dedicată aventurii noastre şi aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *