Blog, dar nu jurnal de călătorii

Cei ce ar fi preferat un Jurnal al lui Hadrian [în loc de] Memoriile lui Hadrian, uită că omul de acţiune rareori ţine un jurnal; aproape întotdeauna, mult mai târziu, după o lungă perioadă de inactivitate, el îşi aminteşte, notează şi – cel mai adesea – se miră.

Marguerite Yourcenar, Carnete de note la Memoriile lui Hadrian

Am înțeles cu adevărat sensul acestor cuvinte abia după 10 ani de la prima mea ieşire în afara României – şi, probabil, tot atâția de când am citit Memoriile lui Hadrian.

În 2006 am petrecut o vară în S.U.A. şi abia cu câteva zile în urmă, privind nişte fotografii cu străzile Manhattan-ului noaptea, am desluşit caracterul profund inițiatic al acestei călătorii, precum şi motivul pentru care, în tot timpul care a trecut de-atunci, nu am reuşit să pun pe hârtie (virtuală sau nu) istoria aventurii americane: a fost ca o renaştere a ființei – şi, până acum, nimeni nu a reuşit să-şi descrie propria naştere.

Those who would have preffered Hadrian’s Journal instead of Hadrian’s Memoirs, forget that a man of action rarely keeps a journal; almost always, much later, after a long period of inactivity, he recalls, he notes and – most often – he wonders.

Marguerite Yourcenar, Notes to Hadrian’s Memoirs

 
It took me no less than 10 years since my first trip outside Romania (and pretty much the same since reading The Memoirs of Hadrian) to fully understand the meaning of these words.

I spent the summer of 2006 in the U.S.A. and it was only a few days ago when the coming-of-age nature of this journey revealed itself to me, while looking at some photos of downtown Manhattan at night – along with the reason for my inability to put pen to paper (virtual or not) and write the storyof the American adventure for all these years: I was reborn and, so far, no one has succeeded in describing one’s own birth.

times-square-night

Prin urmare, America a fost prima mea ieşire în lume. O experiență from zero to hero, care m-a făcut conştient de propria mea identitate şi m-a scos dintr-o societate năucită după cinci decenii de comunism şi alte trei (aproape) de tranziție spre o democrație şi un capitalism încă nedescifrate pe deplin – trimițându-mă în mijlocul unei lumi sinonime cu progresul continuu. O experiență despre care nu voi vorbi aici, dar care m-a format pentru cele despre care voi povesti.

Prima dintre ele se numeşte Grecia.

Flying to the U.S.A. was my first venture into the World. A zero to hero kind of experience that made me aware of my own identity and got me out from a society still confused after five decades of communism and almost three more of transition to democracy and capitalism (concepts that we still don’t fully understand) – sending me into a world synonymous with constant progress. An experience I won’t talk about anymore, but one that prepared me for everything I’m going to write next.

And I will start with Greece.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *