Capitala europeană a luminilor stinse şi a rumegătoarelor libere

iasi-palatul-culturiiPrin România bântuie în ultimii ani moda capitalelor europene – spre cinstea unor oraşe, precum Sibiu (din punctul meu de vedere, modelul unei urbe autohtone culturalizate), Cluj, Braşov sau Timişoara – şi spre ridicolul altora. Printre acestea din urmă se găseşte, spre marea mea tristeţe şi Iaşul.

În pofida faptului că BBC Culture a selectat printre cele mai frumoase teatre din lume propuse de public şi Naţionalul ieşean, oraşul celor şapte coline, cu aspiraţii de capitală regională încă din vechime, candidează la titlul de capitală europeană a anului 2021 cu clădiri în continuă degradare, cu străzi cârpite în bătaie de joc, cu staţii de călători şi mijloace de transport în comun vandalizate – în general cu proiecte de infrastructură urbană care sfidează un bun-simţ elementar în ceea ce priveşte gestiunea banilor publici sau europeni.

Un asemenea proiect este cel prin care, de câteva luni, oraşul se procopseşte cu semafoare la fiecare colţ de stradă. Indiferent dacă în intersecţiile cu pricina există sau nu lumini de dirijare, peste noapte apar peste tot noi şi noi stâlpi de metal. În locurile aglomerate, care necesită o reglementare strictă, semaforizarea este de dorit, însă în intersecţiile în care deja există semafoare, instalaţiile noi, nefuncţionale, nu fac decât să încurce – periculos – traficul. Ca în imaginea de mai jos:

semafor

În funcţie de distanţa faţă de semafor, sau de unghiul din care priveşte, un conducător auto e posibil să înţeleagă că mai are doar câteva secunde pâna la culoarea verde, sau roşie – ştiut fiind că şoferii indigeni sunt greu de stăvilit când e vorba să forţeze trecerea la semafor, această situaţie poate avea urmări dintre cele mai grave.

De asemenea, un alt proiect – de viitor, din câte se pare – pentru Iaşi este familiarizarea orăşenilor cu dobitoacele care se găsesc, de obicei, în ogrăzile gospodarilor de la ţară. N-am mai făcut poză calului care, într-o dimineaţă, păştea nestingherit pe spaţiul verde din faţa blocului – ori vacii care traversa agale podul din Alexandru. Se spune că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, dar în cazul ăsta, o frază de 25 de cuvinte este suficientă pentru a reda ridicolul situaţiei.

În schimb, am găsit o altă imagine, care ilustrează într-un mod cât se poate de elocvent seriozitatea cu care oficialităţile oraşului tratează eforturile de integrare în cultura europeană. Vă sare ceva în ochi?… Sau vă înţeapă ceva în coaste? Faceţi o sesizare la adresa de mail indicată. Nu va citi nimeni.

proiecte-iasi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *