Category: CREATE

Jurnalul unui divorţ (3)

A doua zi era sâmbătă. Doctorul se trezi devreme, se îmbrăcă în linişte, îşi pregăti un pachet cu mâncare pentru prânz, se tupilă afară din apartament, luă maşina până la magazia din spatele blocului, ataşă barca şi dădu să pornească la drum. Spre disperarea lui, începu o vijelie de nedescris, cu ploaie şi vânt ce […]

Jurnalul unui divorţ (2)

Femeia îşi muşcă buzele de furie, dar era prea obosită pentru o dispută conjugală. Strângând din pumni, se întoarse şi rosti scurt, peste umăr: Am fost nebună când m-am măritat cu tine! Doctorul ridică din umeri: Ştiu, dar eram îndrăgostit la vremea aia şi n-am observat. Femeia dispăru în dormitor, singură. Doctorul mai privi câteva […]

Jurnalul unui divorţ (1)

În sala de operaţie, Doctorul se uită către anestezist: Anestezie. De-a noastră, sau de import? De import. De import s-a terminat. Atunci, de-a noastră… Nani, nani, dooormi uşooor… Doctorul se uită uimit la anestezist şi, văzându-l ridicând din umeri cu o expresie nevinovată pe faţă, hotărî că-i ajunse cu operaţia. Lasă bisturiul din mână şi-l […]

Jurnalul unui divorţ – prolog

Înainte ca Probiu să-şi facă blog şi să ne servească săptămânal bancul de vineri [apropo, finuţă tare istorioara de astăzi!], înainte ca eu să-mi fac blog şi să scriu vrute şi nevrute din întuneric, a existat un site: jurnale.ro. Acolo scriam ca să scap de plictiseala unor zile moarte de la Agenţie. Ulterior, după ce […]

Copiii betoanelor – 22. După brazi

Poate pare un titlu ciudat, acum, la aproape două săptămâni după sărbatorile de iarnă [mă rog, exceptându-l pe Vladimir, că el încă petrece], dar copiii betoanelor aveau o pasiune pentru pomii de Crăciun după şi nu înainte de momentul cu pricina. Cei care se agitau înainte erau părinţii. Era treaba lor să umble prin pieţe […]

Copiii betoanelor – 21. La colindat

După cum ştiţi – cei mai “vechi” dintre voi, cărora am început să vă povestesc –, gaşca noastră dintre blocuri avea o ierarhie bine stabilită. Implicit, un set de reguli nescrise [dacă noi am fi fost nişte piraţi, ele ar fi constituit codul nostru], căruia nimănui nu i-ar fi dat prin cap să le încalce. […]

Case de la ţară

La Filipeni, la tanti Floriţa şi la moş Andrei. Trăiesc iluzia unei perioade mai puţin aglomerate pe plan profesional (adică nu mai trebuie să plec acasă chiar la opt seara, ci doar la şapte juma’te), dar cu uşoare frustrări pe plan personal, astfel încât am nevoie să mă refugiez într-un loc fericit. Cred că toţi […]

O seară de Halloween

…fără bostani, sperietori şi vrăjitoare. Înserarea cădea leneş peste liceul pustiu, clasele şi holurile părăsite. Numai ochii digitali ai camerelor de supraveghere se foiau plictisiţi pe braţele artificiale. În aer plutea răceala reţinută a unei toamne târzii. Singurii care se mai aflau în incinta liceului erau doi băieţi, care ocupau una dintre porţile terenului de […]

Ultima ploaie de vară

Fiindcă e vineri şi e ultima zi de vară, un (alt) flash-back provocat de însemnările Vienelei… De data asta, sunt numai cinci pagini (A4) de text. La câţiva metri de plajă şi la vreo 20 deasupra ei, vila Trident se înălţa maiestuoasă. Numele şi-l luase de la dispunerea celor trei rânduri de trepte care tăiau faleza […]

Ultimul rege al mării

Urmează un fragment dintr-un proiect mai amplu, cu început şi sfârşit. Dar toate astea nu contează. Contează doar ziua toridă, când, retras la umbra salvatoare a unui copac, asculţi poveşti despre apa binefăcătoare – din ceruri sau de pe pământ. [Dacă v-am îmbiat la lectură, e momentul potrivit să aflaţi că urmează o altă poveste […]