Chappie (2015)

chappie-poster

Filmul: Chappie
O coproducţie: SUA, Mexic, Africa de Sud, 2015
Gen: Science Fiction
Durata: 2h
Regia: Neill Blomkamp
Distribuţia: Sharlto Copley, Dev Patel, Hugh Jackman, Sigourney Weaver

 
Despre ce e vorba?
În Africa de Sud a unui viitor nu foarte îndepărtat, legea este menţinută cu ajutorul poliţiştilor roboţi înzestraţi cu o inteligenţă artificială avansantă, dar încă limitată. Visul creatorului acestora – Deon Wilson (Dev Patel) – este de a realiza primul android conştient în adevăratul sens al cuvântului. Printr-un concurs de împrejurări nefaste, Deon este nevoit să reprogrameze o unitate furată, transformând-o în Chappie, primul robot complet autonom, capabil să simtă şi să gândească de unul singur.

Cine, ce şi cum joacă?
Starul filmului este chiar personajul titular, robotul Chappie (voce Sharlto Copley), un protagonist insolit creat cu tehnici CGI ce se apropie de perfecţiune. Întregul film se construieşte pe evoluţia lui Chappie de la un copil care abia învaţă să distingă obiecte şi să vorbească, la o inteligenţă artificială net superioară omului, capabilă să proceseze uriaşa cantitate de informaţii de pe internet în doar câteva ore, astfel încât să găsească definiţia conştiinţei, ca apoi să o poată transfera între… hmm… unităţi de memorie distincte. Transformarea lui Chappie este de natură să-i schimbe pe toţi cei cu care intră în contact, mai puţin pe Vincent Moore (Hugh Jackman, aflat la poate primul său rol negativ), creatorul unei alte maşinării de lupte şi obsedat de insuccesul în faţa lui Deon şi a roboţilor acestuia.

O menţiune specială li se cuvine lui Ninja şi Yo-Landi (nume reale), doi gangsteri care devin familia adoptivă a lui Chappie.

Cum mi s-a părut?
În opinia mea, Chappie este un nou succes al regizorului Neill Blomkamp, după mult-aclamatul District 9 şi mai-puţin-reuşitul Elysium. Filmul nu este doar un exerciţiu de imaginaţie privind creşterea prezenţei roboţilor în viaţa de zi cu zi a oamenilor, ci şi o meditaţie asupra răului ascuns în adâncul umanităţii (în stadiul de copil, Chappie are o experienţă traumatizantă în care-şi pierde o mână) şi asupra faptului că aceasta din urmă nu este pregătită să fie depăşită de nişte fiinţe artificiale pe care ea însăşi le-a creat (Chappie se întreabă în repetate rânduri de ce oamenii sunt răi, de ce mint şi de ce fac rău celor din jur).

Ideile nu se îmbină perfect (mai ales spre final am avut o vagă senzaţie că lucrurile alunecă spre neverosimil), dar Chappie rămâne la fel de incitant, de amuzant şi de emoţionant de la începutul şi până la finalul celor două ore de peliculă.

Concluzia
N-am mai scris demult despre filme (deşi am văzut multe, nu am găsit timpul – sau starea de spirit – să le includ în Cronică), însă Chappie este una dintre acele nestemate rare ce te scot din amorţeală. Vizual, filmul este o încântare, personajele sunt suficient de credibile, iar coloana sonoră, orchestrată de Hans Zimmer, este pur şi simplu o delectare. Din punctul meu de vedere, un must see. stele din 5.

Comments

  1. Eu de cand am tot vazut filme asa de pozitive despre roboti din astia umanoizi am inceput sa devin mai dispus sa-mi cumpar si eu macar unul cand or iesi pe piata, ca mai demult mi se parea asa oarecum totusi horror, atat pt ca unii poate erau cam sociopati, cat si pt ca mi se parea cam grotesc sa incep eu personal sa ma joc cu papusi, ba chiar sa mai am si emotii fata de ele, dar acum mai recent de cand majoritatea covarsitoare a acestor roboti au devenit personaje pozitive, plus
    Din ce in ce mai multi din ei chiar probabil real mai talentati, mai inteligenti, mai atletici, mai descurcareti chiar decat mine, de sexy nici nu mai zic…zau, ce ma
    poate opri acum sa incep si eu sa
    ma joc cu papusi…plus daca spala si vasele…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *