Clasic 300 – II

88ho_sourceConcertul de gală Clasic 300 – ediţia a doua – ar fi trebuit să fie încununarea primei ediţii organizate la Iaşi a FIE – Festivalul Internaţional al Educaţiei. După ce debutul de anul trecut, organizat în aer liber în piaţeta UMF-ului, a fost un succes unanim recunoscut, anul acesta concertul s-a mutat în Piaţa Palatului Culturii. Din păcate, însă, doar pe hârtie, respectiv pe afişele cu care FIE a împânzit oraşul – căci, pe 22 iunie la ora concertului (20.00), o nefericită ploaie torenţială a cotropit oraşul.

În consecinţă, printr-un efort logistic considerabil, scena a fost mutată indoor, în interiorul Sălii Povalente. Spre marea laudă a staff­-ului tehnic, în doar 16 ore; spre necinstea organizatorilor, însă, noua locaţie a dovedit cu vârf şi îndesat că Iaşul nu are infrastructura necesară pentru a găzdui corespunzător evenimente culturale de amploare.

Sala a fost cotropită de scaune, sub acoperişul ei înghesuindu-se suficienţi oameni ca aerul să devină irespirabil în mai puţin de un sfert de oră. Evenimentul, pornit cu chiu, cu vai după ora 20.00, a stat sub auspiciul grabei de a-i premia pe tinerii Iaşului, a interpreta partiturile selectate şi a evada din căldura înfiorătoare. Chiar şi-aşa, uşile s-au deschis abia la 23.30 – mă rog, pentru cei care au înţeles să-şi arate respectul pentru orchestră, cor şi solişti stând pe scaune de la început până la sfârşit (din aceleaşi motive de rapiditate, s-a renunţat şi la pauză), căci mulţi au traversat sala în lung şi-n lat, într-o forfotă neavenită momentului.

Totuşi, muzica a fost până la urmă adevăratul reper al serii – Filarmonic “Moldova”, sub bagheta dirijorului Vlad Conta, corul “Gavril Muzicescu”, condus de Doru Morariu şi soliştii de renume Viorica Cortez (mezzosoprană), Elena Moşuc (soprană), Călin Brătescu (tenor), Remus Azoiţei (vioară) au adus o emoţie deosebită în sufletele tuturor celor prezenţi.

În pofida neajunsurilor de anul acesta, Clasic 300 rămâne un eveniment care îmbogăţeşte viaţa culturală a Iaşului şi se cere continuat. Dacă vremea s-ar fi acordat planurilor organizatorilor, concertul de muzică simfonică, ţinut la picioarele statuii lui Ştefan, ar fi fost cu adevărat o bijuterie – şi vizual, nu doar auditiv.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *