Dark Skies (2013)

dark-skies-posterDark Skies este se vrea a fi un horror şi, totodată, se vrea a fi este un film care mi-a plăcut foarte mult.

În primul rând, pentru că secvenţele “de groază” explicite sunt înlocuite cu momente în care tensiunea creşte gradual, printr-un joc interesant de lumini, umbre, unghiuri si detalii – deopotrivă acustice şi vizuale. La drept vorbind, Dark Skies e mai mult un thriller decât un horror.

În al doilea rând, pentru că povestea fumată şi răsfumată (se dă o familie, cu mai multe sau mai puţine probleme, şi o casă în care încep să se producă tot felul de ciudăţenii – vezi Sinister, Insidious şi, desigur, seria Paranormal Activity –, fapt deloc întâmplător, căci producătorii lui Dark Skies au la activ şi titlurile menţionate) capătă un twist interesant: nu mai e vorba de spirite şi forţe supranaturale, ci de mai vechii noştri prieteni, extratereştrii. Unii care inspiră mai mult teamă şi mai puţină greaţă, siluetele lor umanoide preferând metoda convenţională a teleportării în locul regurgitărilor siloase.

Iar în al treilea rând, în secvenţele de noapte, ferestrele casei NU sunt luminate ca ziua, în amiaza mare…

Marele neajuns al lui Dark Skies este scenariul, care propune o încheiere aiuristică. De pe la jumătatea filmului, deznodământul devine oarecum previzibil, însă punerea în scenă e cel puţin bizară.

În concluzie, departe de a fi perfect, Dark Skies este un horror/thriller peste media genului. Ochii mari!

Comments

  1. Povestite de altii chiar imi plac filmele de groaza, dar eu nu am vazut niciodata unul cap coada, renunt imediat ce ma sperie ceva :))) si trec pe comedii !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *