Django Unchained (2012)

django-unchained-final-american-movie-posterDe cele mai multe ori, prin filmele sale, Quentin Tarantino s-a dovedit un regizor pe care-l iubeşti sau îl urăşti. Acesta este şi cazul lui Django Unchained, o producţie care a stârnit controverse încă de la început, pornind de la atmosfera de spaghetti-western (subgen apărut în anii ’60, odată cu filmele devenite clasice ale lui Sergio Leone, A Fistful of Dollars (1964), For a Few Dollars More (1965), The Good, The Bad and the Ugly (1966)) şi terminând cu distribuţia, care-l include, printre (mulţi) alţii, şi pe… Quentin Tarantino.

Prin urmare, n-am să încerc să vă conving că filmul acesta trebuie văzut, ci doar am să vă spun de ce mi-a plăcut mie.

În primul rând, în ciuda poveştii de ansamblu – dragoste şi răzbunare –, cu profunde influenţe romantice, şi a contextului particular în care aceasta se desfăşoară – sudul american sclavagist –, filmul pare că nu se ia niciodată în serios. Momentele tensionate degenerează (destul de uşor) în băi de sânge, pentru ca apoi atmosfera să se destindă prin schimburi de replici “ascuţite” şi pline de umor, sau – din contră – prin stop-cadre savuroase asupra unor personaje ridicole (o cavalcadă de călăreţi Ku Klux Klan devine complet inofensivă în momentul în care membrii acesteia recunosc că nu văd mai nimic prin măştile care le acoperă feţele şi încep să se certe asupra cui trebuia şi cum trebuia să facă găurile pentru ochi).

Atitudinea aceasta… neglijentă, să-i zicem… este accentuată de coloana sonoră, un mix eclectic a la Tarantino care, în opinia mea, potenţează foarte bine acţiunea din film. La o adică, într-un spaghetti-western, alături de un vânător de recompense negru, o negresă vorbitoare de germană şi un extrem de manierat doctor german, de ce n-ar merge şi ritmurile lui Tupac Shakur?

În al doilea rând, filmul se construieşte pe tripleta Christoph Waltz – Leonardo DiCaprio – Jamie Foxx. Waltz este Dr. Schultz, un vânător de recompense neamţ, al cărui manierism desăvârşit, indiferent de circumstanţe, este savuros, cu atât mai mult cu cât nu mai este întunecat de duritatea ofiţerului nazist Landa (interpretat de acelaşi Waltz în precedentul film al lui Tarantino, Inglorious Bastards). DiCaprio este Calvin Candie, exponentul plantatorilor şi proprietarilor de sclavi din Sudul sclavagist. Foxx este Django, un negru scos din lanţuri de Schultz şi cooptat în prospera afacere de a ucide oameni răi pentru bani. Interacţiunea celor trei duce imediat cu gândul la Bunul (Schultz), Răul (Candie) şi Urâtul (Django) lui Sergio Leone.

Iar în al treilea rând, apariţia lui Samuel L. Jackson ca Stephen, mai-marele peste negrii deţinuţi de Candie, m-a făcut să mă întreb instantaneu dacă nu cumva Django Unchained a devenit un Planet of the Apes cu accente western

În alte roluri mai apar Don Johnson, Jonah Hill şi Kerry Washington.

Ce nu mi-a plăcut este durata peliculei (165 de minute), în condiţiile în care unele scene nu contribuie cu nimic la povestea de ansamblu. De asemenea, finalul – o baie de sânge izbăvitoare – mi-a creeat un deja-vu cu Inglorious Bastards. În plus, odată ce Waltz şi DiCaprio ies din scenă, filmul aproape că devine neinteresant.

În concluzie, Django Unchained m-a distrat la culme şi, zic eu, se merită văzut.

Comments

  1. la filmul asta, care si mie mi-a placut, nu pot decit sa fiu de acord (pare-mi-se) cu cronica lui CTP care zicea ca este pe acelasi calapod ca Bastards.

    1. @Ciprian Pardau: Wow ! Ai numai filme bune in lista ta !

      @toti: Si mie mi-a recomnadat prietena mea sa vad filmul asta Django Unchained, desi pe mine nu ma incanta Tarantino, decat daca alege actori misto care-mi plac mie, si efectiv, desi stiu ca Leonardo di Caprio e un actor ff bun, pe mine ma enerveaza, nu as putea spune de ce, dar efectiv nu pot sa-l sufar, insa totusi sunt curios sa-l vad cum interactioneaza cu Jamie Foxx, deoarece dupa parerea mea dl Christopher Waltz poate interactiona cu oricine in mod deosebit de expert pt a crea bucurie oricarui spectator, chiar si a celor care nu il gasesc deosebit de sexy.

      1. @Rudolph: Nu suport sa vad filme de genul The Expendables sau alte exemple titluri ce nu merita vizionate. Dimineata am adaugat in watchlist si Manhattan, Driving Miss Daisy si Annie Hall.

        1. De ce sa nu merite “The Expendables”?… Aproape toti protagonistii importanti au facut la vremea lor niste filme care au intrat in folclorul genului. Sa-i reunesti pe toti in acelasi film e un experiment interesant.

          1. Cred ca pt un cinefil inrait iubitor al tuturor aspectelor unui film, plus mai ales de arta actorului, vizionarea unui film ca The Expendables intr-adevar poate reprezenta un act omagial plus o bucurie de gen asistare la un fel de parada a modei, sau parada a stelelor, insa pt un cinefil interesat mai mult de poveste, si de felul in care e ea prezentata, deci pt cineva cu afinitate mai mult pt narativ si textual decat pt imagini si culori mai decorativ-superficiale, (sau pt acestea doar in masura in care ele sustin firul narativ miezos principal), ar fi cam greu sa aprecieze The Expendables, asa ca poveste destul de simplu cliseistic de nivel de articol dintr-o revista comuna pt Seniori, mai ales daca e, asa ca Ciprian probabil, si de o varsta relativ tanara, si nu e inca anxios despre tema imbatranirii si a iesirii la pensie, si e preocupat mai mult de miezul actiunii in toi. (Desigur am scos asta total din burta, dar asa cred ca este pt majoritatea oamenilor interesati de diverse povesti mai mult nu neaparat de industria cinematografica si arta filmului asa in mod special mult mai mult decat de ex ar fi interesati de literatura.)

          2. Pe mine la filme ma intereseaza mai mult actorii si daca se misca sexy sau asa placut in general printre diverse obstacole sau de colo colo decat povestea in sine, ca literatura de fictiune eu nu mai citesc de mult decat ocazional politiste si rar mai pot fi tentat de o non-fictiune sau o biografie, mai des autobiografie poate, dar chiar rar zilele astea, adica efectiv nu ma mai intereseaza povestile, plus ca le consider relativ limitate pt experienta umana, eu, fiind deja de varsta mijlocie (adica avand 32 de ani la o speranta medie de viata pt barbatii nascuti in 1980 de 64 de ani), m-am si grabit sa le traiesc deja pe alea pe care am vrut sa le traiesc si aman sa le traiesc pe alea fata de care am inca ezitari, (de ex o relatie de cuplu de lunga durata, sau explorarea unor alte cariere decat cea de functionar, sau cucerirea muntelui Everest, sau inconjurul lumii in 80 de ore, etc…desi cred ca am facut deja un tur al 1/2 lumii in cca 22 de ore, cand m-am dus cu avionul in Australia odata, partea cea mai interesanta fiind de fapt escala de la Hong Kong, plus restul de 1/4 + 1/6 le-am facut si pe alea cand am zburat peste Atlantic si pe urma din America pana in Hawaii, acum neramanandu-mi decat niste insule polineziene din pacific, gen Vanuatu sau Kiribati, unde traiesc probabil canibali asa ca nu sunt curios sa ma duc si acolo, in Africa neducandu-ma din principu pana cand nu devine situatia povestilor de acolo ceva mai realista, iar de Polul Nord si Sud nu sunt eu prea interesat ca e frig si raceala umeda si nu-mi place), asa ca nu mai am chef sa tot recitesc chestii despre ce stiu deja, sau sa mai vad si film edespre ele, decat daca prezinta situatia in moduri oarecum inedite ca de ex, la timpul la care le-am vazut, Sideways sau Good Bye Lenin, plus in general consider, lenes din fire, ca la filme e mai usor sa te concentrezi decat la un text pe o pagina si inca fara poze, asa ca de aia imi plac mie filmele mai mult decat literatura, nu din cine stie ce motive deosebit de elevate. In plus ma ingrijorez despre carierele actorilor si despre starea lor de sanatate si mai doresc sa-i vad cum arata la varste din ce in ce mai inaintate, ca ii stiu asa mai vulnerabili si la risc decat populatia generala. Mie din motive din astea ff banale imi plac filmele, nu din cine stie ce ratiuni critic-estetice ff complicate, dar imi place sa citesc uneori si critica de filme care se refera si la alte aspecte ale artei cinematografice, chiar daca nu inteleg tot, si ma concentrez mai mult pe ce ma intereseza pe mine, adica de ex daca criticului respectat de mine i-a placut acel film, atunci vreau sa vad daca sunt si eu de acord cu el sau nu, asa mai mult din curiozitate competitiva social de nivel de sc generala, sau daca acel critic nu mentioneaza cumva numele scenaristului si a mentionat numele regizorului si ale actorilor si producatorilor, sau nu il mentioneaza pe nume pe operator desi a zis ca imaginile sunt excelente, atunci imediat sar eu sa caut sa vad cine sunt oare acesti mari omisi, si sa suplimentez informatia, desi in real life zau daca stiu eu vreodata sau ma intereseaza cine or mai fi si astia, si tot regizorul si actorul sunt aia mai importantii si pt mine !

          3. Insa desigur ca ma simt ff vinovat ca sunt asa de mediocru, si nu ma intereseaza povestea chiar asa de mult, asa ca la mine pe blog ma auto-pedeosesc din cand in cand facand lepse dand instructiuni sa se faca recomandari de filme, si pt a recomanda totusi un film trebuie sa cam stii si despre ce e vorba in acel film, care e povestea principala, nu poti sa chiulesti de la acea raspundere ff mult decat daca e ceva deosebit de clar si filmul se cheama Lincoln sau Nixon, si de aia am si alcatuit ultimea ,mea leapsa de educatie politica continua pt politicienii profesionisti, cu cerinta ca publicul sa le recomande filme artistice educative in mod personalizat politicienilor lor preferati de diverse feluri (de ex presedinte, primar, etc), si acum dau din colt in colt ca mi-e lene sa rezolv propria mea leapsa !

          4. @Rudolph, e extraordinar modul in care reusesti sa scrii un enunt de 200 de cuvinte! Rar am vazut asa ceva!

            @Intuneric, nu apreciez The Expendables. O fi el o pelicula in care se reunesc toti actorii de actiune de top, insa mie nu mi-a placut. Scenariu nu foarte prost, ci prost, efecte speciale trase de par, actiune plictisitoare. Apreciez in schimb filmele de genul Sideways, Le gamin au velo, Enemy at the gates etc.

            Filme artistice, mai pe scurt.

            Cum spunea si Rudolph, la varsta mea se pare ca apreciez mai mult povestea din film decat alte aspecte.

  2. Inca nu l-am vazut,asteptam sa apara in calitate mai buna. In general mi-a placut Tarantino si filmele sale. Oricum, din trailer nu pare a fi un film pe care sa il ratezi.

    1. Mai ales Jonah Hill face toti banii – intr-o aparitie la fel de tampita ca majoritatea filmelor sale. 😀

  3. Inglorious B – am retinut filmul dar nu sunt fan. Ca si filmul cu Uma,le retin dar nu stiu de ce, filmele lui Tarantino nu sunt preferatele mele. Dar nu sunt nici macar cinefil, asa ca parerea mea nu se pune.

  4. Inglorious B – am retinut filmul dar nu sunt fan. Ca si filmul cu Uma,le retin dar nu stiu de ce, filmele lui Tarantino nu sunt preferatele mele. Dar nu sunt nici macar cinefil, asa ca parerea mea nu se pune.

  5. l-am vazut si in ciuda faptului ca toti mi-au zis ca e bun.. mie nu mi-a placut decat foarte putin. am fost dezamagit de el..
    singura scena care mi-a placut a fost aceea in care lui dicaprio i-au intrat cioburile paharului in mana. cica s-a produs un accident dar el a jucat inainte ca un adevarat actor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *