Exerciţii de echilibru

tudor-chirila-exercitii-de-echilibruTudor Chirilă (2012)
Tudor Chirilă a început să existe pentru mine odată ce-am auzit pentru prima dată piesa “Vama Veche” a trupei Vama Veche – nu mai reţin anul, dar îmi aduc aminte contextul: pe-atunci, ProTV şi Florin Călinescu erau, practic, sinonime. Şi Tudor Chirilă a început să însemne pentru mine muzică.

Apoi Tudor Chirilă a trimis o Scrisoare către liceeni. De data asta, reţin foarte bine şi anul, şi contextul – era în 2009 şi eu, deşi o terminasem demult chiar şi cu facultatea, încă îmi mai permiteam luxul de a-mi petrece dimineţile, dar mai ales dup-amiezile (după cum mă nimeream în tură la Agenţie), drogându-mă cu CS. Textul lui Chirilă a ridicat – de undeva, dintr-un întuneric asurzit de împuşcături şi explozii de grenade – un semn de întrebare. Şi de-atunci, Tudor Chirilă a început să însemne pentru mine şi cuvânt.

Am aflat că Tudor Chirilă scrie pe un blog, unul chiar foarte citit, dar nu m-a interesat foarte mult să-l descopăr. Eram convins că a citi blogul lui Tudor Chirilă era o modă, aşa cum multe dintre fetele din liceul meu citeau Cioran, fără să înţeleagă o iotă, ori cum populaţia feminină în general pare să aibă o predispoziţie pentru Coehlo, fără a încerca să-i pătrundă prea mult tâlcul.

Aşa că l-am descoperit pe Tudor Chirilă – blogger-ul abia anul acesta, absolut întâmplător, ca rezultat al participării la un concurs al amiralităţii, la care am câştigat o carte de exerciţii – de echilibru. Exerciţiile de echilibru ale lui Tudor Chirilă sunt cele mai valoroase texte publicate de-a lungul timpului pe blogul personal al autorului – ori, cel puţin, aşa spun unele recenzii din online. Dar fiindcă întrebarea evidentă care se pune este Ce înseamnă “valoros”când este vorba despre un text scris mai puţin pentru public şi mai mult pentru sine?, daţi-mi voie să înlocuiesc “valoros”-ul cu “interesant”-ul. Căci, fără îndoială, textele lui Chirilă – proză scurtă, poezii, pamflete sau frânturi de jurnal – sunt interesante, chiar dacă primul efect al culegerii într-o carte a unor articole de blog este pierderea sinergiei care se creează între autor, cititori-comentatori şi opiniile lor.

Exerciţiile de echilibru sunt o lectură interesantă. Tudor Chirilă râde, plânge, înjură, iubeşte, îşi aminteşte ori visează – cu un indiscutabil simţ al cuvântului. Din păcate, însă, volumul nu reuşeşte să se ridice deasupra condiţiei de culegere de texte. Lipseşte un fir călăuzitor care să conducă articolele spre o concluzie unificatoare. Sunt necesare clarificări suplimentare ale autorului pentru ca poveştile să se aşeze într-un cadru mai larg, atotcuprinzător.

Dar chiar şi-aşa, aş fi foarte curios să citesc un al doilea volum de exerciţii. Cine ştie, poate, între timp, echilibrul a fost atins şi va urma consolidarea lui… Până atunci, însă, Tudor Chirilă ar trebui să-şi transforme cartea în audiobook. Suita de fragmente pe care a înregistrat-o pentru Europa FM sună demenţial, în lectura unei voci făcute pentru aşa ceva.

P.S. Parcurgând exerciţiile de echilibru, nu mai am niciun dubiu că, pentru unii, a fi fan Tudor Chirilă este o modă şi nimic mai mult.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *