Inferno

dan-brown-inferno(Dan Brown, 2013)
Inferno este a patra apariţie din seria romanelor cu tentă poliţistă publicată de celebrul – şi controversatul, totodată – Dan Brown, avându-l ca protagonist pe profesorul şi expertul în simbolism Robert Langdon.

[Conform unui anunţ din 2013 al Sony Pictures, Inferno va fi şi a treia ecranizare după cărţile lui Brown, fiind programată pentru lansare în 2016 – dacă recentul atac informatic suferit de Sony nu va avea repercusiuni negative (şi) asupra acestui proiect]

După ce a dezvăluit un complot la cel mai înalt nivel al Vaticanului (Îngeri şi demoni, 2000), a descoperit natura surprinzătoare a Sfântului Graal (Codul lui Da Vinci, 2003) şi a cochetat cu misterele cele mai intime ale Francmasoneriei (Simbolul pierdut, 2009), Robert Langdon se trezeşte – la propriu şi la figurat – că este singura şansă a omenirii de a împiedica un atac biologic.

Dincolo de noua intrigă, Inferno păstrează în totalitate registrul obişnuit: personaje unidimensionale şi acţiune trepidantă, construită în principal prin dezvăluirea către publicul larg a unor informaţii şi teorii accesibile în mod normal unui cerc restrâns de erudiţi. Astfel, deşi Divina Comedie a lui Dante nu este tocmai prima în topul lecturilor la modă astăzi, naraţiunea lui Dan Brown face să pară indisolubilă legătura dintre această capodoperă filozofică şi descoperirile în domeniile microbiologiei şi geneticii.

Totuşi, romanul atacă una dintre problemele spinoase ale prezentului – şi anume viitorul incert al omenirii, aflată într-o explozie demografică fără precedent, care poate determina chiar extincţia speciei umane. Ideile de acest fel, cât se poate de actuale, în jurul cărora Brown ţese un amalgam de coduri, simboluri şi teorii mai mult sau mai puţin confirmate ale istoriei, sunt ingredientul care menţine viu interesul pentru thriller-ele lui Brown – lecturi cât se poate de nimerite pentru o scurtă vacanţă de iarnă, luminate cald de bradul de Crăciun.

Comments

  1. Am stat asa in dublu de vreo 3 ori daca sa cumpar caetea asta. Imi placuse portretul de pe coperta. Am ajuns chiar si la pasul urmator de screening in care deschid cartea si ma uit inauntru…de vreo 2 ori am deschis-o tot incercand sa ma agat de vreun motiv care sa o recomande sa contribui in mod caritabil, (ca eu banii pe care-i dau pe carti ii consider donatii caritabile mai ales ca nu apuc sa citesc vreodata ce scrie in majoritatea lor)…dar pana la urma nu a reusit sa ma captiveze prin ceva anume, mai ales inceputul mi s-a parut deosebit de neinteresant…dar nici cateva fraze asa de pe la sfarsit…zau, chiar m-am simtit oarecum vinovat ca totusi ii dedicasem cateva minute bune, plus pana si Vladen o recomandase pe blogul lui. Dar efectiv nu a reusit sa imi dea ghesul ala de care am eu nevoie ca sa scot portofelul…desi ghesul ala nu e tot ala care ma indeamna pe mine sa citesc…ca daca vine ala nu ma mai gandesc la bani…ala de citit e un altfel de ghes…e unul care m-a facut pe mine sa stau in picioare asa 35 de minute in fata unui raft si sa citesc pe repede o carte intreaga pe nerasuflate…ultima carte cu ghes din asta a fost Ambasada Cambodgiei de Zadie Smith…o citeam asa si mai dadeam si cate o pagina inapou uneori ca mi se paruse ca scapesem ceva daca citeam pe repede, am citit cateva paragrafe chiar si de doua ori pt ca ma agata asa cate o fraza sau o expresie pe care simteam ca o neglijasem…ce carte, si ce dimensiune agreabila si totusi cu coperta tare, colorata alb si coral dupa cate tin minte, o culoare nu deosebit de atragatoare pt mine, insa ce cuvinte se insirau in paginile ei…nu tin minte desigur nici unul, de fapt nici nu as sti sa povestesc subiectul cartii daca m-ar intreba cineva, tin minte doar sentimentul si ocazia…incepusera sa ma doara picuoarele si chiar sa ma plictisesc de stat asa bat pe loc, stiam in plus deja ca nu voi da banii pe carte deci abuzam atat de autor cat si de editura si de librarie, la un nivel chiar posibil imoral, la un moment dat mi-am zis ca nu se poate sa continui asa, trebuie totusi sa scot portofelul, pe baze etice rationale, dar zau nu m-am putut opri din citit…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *