Insidious: Chapter 2 (2013)

Insidious-Chapter-2-Poster

Filmul: Insidious: Chapter 2
O producţie: SUA, 2013
Gen: Horror
Durata: 1h 46min
Regia: James Wan
Actori: Patrick Wilson, Rose Byrne

 
Despre ce e vorba?
Chapter 2 continuă firul evenimentelor din primul film, când Josh Lambert (Patrick Wilson), soţ şi tată a doi copii, se aventurează în lumea spiritelor [definită de englezi într-un singur cuvânt, limbo, plin de înţelesuri: închisoare, depozit de vechituri, uitare şi chiar margine a iadului] pentru a salva sufletul unuia dintre fii săi. Aparent, cei doi supravieţuiesc cu bine traumatizantei experienţe, însă nu trece mult până când devine clar că tatăl şi fiul nu s-au întors chiar singuri din întuneric – deschizând astfel un nou capitol al zbuciumatei şi macabrei legături a familiei Lambert cu tărâmul morţilor.

Cine, ce şi cum joacă?
Cea mai mare parte a personajelor din Chapter 2 sunt figuri cunoscute din primul film, a căror evoluţie pe ecran nu se abate foarte mult de la linia deja stabilită. Singurii care cunosc o oarecare evoluţie sunt Josh şi Renai (Rose Byrne).

Patrick Wilson închide cercul confruntărilor sale cu inexplicabilul: victimă colaterală în Insidious, investigator renumit şi combatant activ în lupta împotriva răului în The Conjuring, victimă directă a posedării demonice în Chapter 2. După acest tur de forţă, este evident că momentele cele mai reuşite ale lui Wilson sunt apariţiile neaşteptate, augmentate de jocuri de lumini şi umbre. Pentru scenele în care trebuie să fie el însuşi înspăimântător, lui Wilson îi lipseşte sclipirea aceea de nebunie a unei inteligenţe malefice ascunsă în spatele unei măşti zâmbitoare.

Cum mi s-a părut?
Chapter 2 este continuarea directă a lui Insidious, pusă în scenă de o echipă relativ neschimbată (regizor/distribuţie). În consecinţă, reţeta succesului este – în mare parte – aceeaşi, urmaşul ridicându-se cel puţin la nivelul predecesorului său. Totuşi, chiar dacă sunt unele lucruri pe care le face bine, câteva scăpări îl împiedică pe Chapter 2 să atingă excelenţa.

Limbaj: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Violenţă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Sex: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Alcool, droguri: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Acţiune: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Suspans: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Dramă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Umor: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Imagine: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226&#8226
FX: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226&#8226
Muzică: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Atmosferă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Incontestabilul merit al lui Chapter 2 este că se îmbină perfect cu filmul iniţial; firul narativ se reia din locul în care rămăsese în 2010, fără vreun gap temporal care să deruteze publicul. Privite cap-coadă, cele două producţii se contopesc natural într-una singură. Privit însă, în detaliu, liantul dintre ele cam scârţâie: după terifiantele evenimente din prima parte, naivitatea cu care Renai şi Lorraine Lambert – soţia şi mama lui Josh – se încăpăţânează să ignore comportamentul bizar al acestuia frizează neverosimilul. De asemenea, prin natura împrejurărilor, Josh este primul suspect în cazul morţii Elisei Rainier, dar pare că atât familia, dar mai ales poliţia, îşi impun să ignore aspectul. Oamenii legii pornesc o anchetă neconvingătoare, care se leagă strict de urmele de violenţă de pe gâtul Elisei, la care renunţă pur şi simplu, printr-un banal telefon.

Odată deschis un nou capitol, povestea se dezvoltă – şi se complică totodată – într-o manieră destul de uşor de urmărit. Firul narativ se împarte în două direcţii: deteriorarea evidentă a stării lui Josh, fizic şi mental deopotrivă, cu implicaţiile acestei transformări asupra familiei, respectiv misterul morţii Elisei. Pe acest ultim plan, o parte semnificativă a acţiunii se mută în limbo – nu doar un loc, ci şi un timp diferit. Salturile repetate între cele două lumi creează confuzie în mintea privitorului, culminând cu momentul în care adultul Josh apelează la ajutorul copilului Josh.

Sub aspect artistic, Chapter 2 îşi menţine preferinţa pentru o tehnică de filmare practică (grosplanuri şi primplanuri de efect, decoruri obscure, potenţate de pete de culoare (roşu) neliniştitoare, ori ambient sonor surescitant), în dauna abundenţei de CGI-uri. Dar, spre deosebire de primul Insidious, sperieturile sunt semnificativ reduse ca număr – şi intensitate. În ultima jumătate de oră, tensiunea se risipeşte complet, Chapter 2 încheindu-se mai degrabă ca un film de serie B, decât ca un horror/thriller rafinat. Inevitabil, ultima secvenţă din film este un cliffhanger – deloc subtil – pentru un viitor capitol trei.

Concluzia
Cele două părţi ale lui Insidious pot fi considerate fără probleme un tot unitar. Cu acest film şi cu The Conjuring, James Wan s-a impus clar ca unul dintre cei mai abili creatori de horror din zilele noastre.

Per ansamblu: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Dac-ar fi să încercăm o clasificare, Insidious nu se ridică, însă, la nivelul lui The Conjuring. Ca tehnică, ambele filme sunt ireproşabile (aproape), dar, la nivel extrasenzorial, primul are un impact diminuat, fiind lipsit de angoasa celui de-al doilea (Şi dacă, totuşi…?) – la rândul lui o sperietoare eficientă, dar fără profunzime.

Totuşi, în regia lui Wan, până şi o simplă jucărie devine ceva înfricoşător, atunci când ea se mişcă de una singură într-o cameră întunecată, astfel încât Chapter 2 merită văzut fie şi numai pentru această viziune “alterată” a unei lumi banale.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *