Lacul Lebedelor

…execuţie pătrunsă de perfecţiune… impresie spectaculoasă, măreaţă şi profund feerică… [din cronicile spectacolului]
Lacul lebedelor este unul dintre cele mai cunoscute spectacole de balet ale lumii [Atât de cunoscut încât C., la cei peste 40 de ani şi cu toată experienţa lui internaţională, mi-a spus, pe la jumătatea actului I, că am nimerit la altă piesă]. Joi, 24.05.2012, a fost pentru prima dată când l-am văzut live, la Iaşi, în interpretarea Teatrului Balşoi din Moscova.

Libretul în patru acte, în varianta coregrafică a lui Marius Petipa, ne prezintă povestea de dragoste (inspirată după unii dintr-o legendă rusă, după alţii – dintr-una germană) dintre prinţul Siegfried (Anatol Kazatski) şi prinţesa Odette (Anna Antonicheva), transformată în lebădă de maleficul Rotbart [după sonoritatea numelor, eu înclin pentru sursa de inspiraţie germanică].
Aşadar, o partitură celebră, în interpretarea unui ansamblu de tradiţie, cu nume recunoscute ale scenei internaţionale. Spectacolul nu a lipsit şi dansatorii au impresionat prin graţia şi expresivitatea dansului –
– chiar şi în condiţiile unor mari lipsuri de natură tehnică.
Sosirea ruşilor a fost un prilej excelent pentru presa locală de a evidenţia Iaşul ca oraş de cultură, iubitor de frumos. Dar, pentru individul atras de ineditul baletului (e primul spectacol la care am mers), corelat cu renumele lui Piotr Ilici Ceaikovski (iar mai demult am fost un consumator înrăit de muzică simfonică) şi cu amintirea filmului Black Swan, modul în care “capitala” Moldovei s-a pregătit pentru oaspeţii de seamă nu are nimic de-a face cu frumosul sau excelenţa culturală.
Locaţia spectacolului a fost Casa de Cultură a Sindicatelor. Păşind pe singura uşă deschisă sutelor de spectatori, am avut sentimentul că mă îndrept spre plenara celui de-al n-şpelea Congres comunist, iar aspectul dezolant al sălii mi-a întărit senzaţia. Nu cred să se fi schimbat nimic de pe vremea numitelor Adunări, de la scaunele mai mult sau mai puţin jerpelite, până la scena îmbătrânită şi ventilaţia absentă. Dansatorii au avut la dispoziţie ceva mai mult de jumătate de scenă, care, chiar şi cu reflectoarele poziţionate pe margini, li s-a părut multora întunecoasă. Mai mult, cum muzica este un aspect critic al unui spectacol de balet, sonorizarea a fost execrabilă.
Noroc că omul sfinţeşte locul şi prezenţa pe scenă a unor figuri atât de graţioase a eclipsat orice altceva. Abia la sfârşitul reprezentaţiei mi-am pus inevitabila întrebare: oare cât de impresionant trebuie să fie un asemenea eveniment pe o scenă demnă de măreţia poveştii, cu decoruri pe măsură şi cu o orchestră performând live?
În aşteptarea împlinirii unui asemenea vis, aveţi mai jos câteva instantanee din timpul spectacolului, preluate din Agenda de Iaşi.
Siegfried şi “lebăda neagră” (sora maleficului Rotbart), care-l păcăleşte pe tânăr şi îi fură inima, în dauna prinţesei Odette.

În stânga, cu negru şi mantie, Rotbart – preferatul meu din întreaga piesă. Din păcate, n-am reuşit să aflu numele dansatorului, însă a fost excepţional, poate cel mai expresiv din întregul balet.

Plenara PCR, în aşteptarea alegerilor locale din 10 iunie.

Comments

  1. Deci finalul textului e apocaliptic. Cel putin pentru mine a fost cand mi-a cazut fisa… Au dansat pe o inregistrare???? N-a fost orchestra? Sala aia n-are fosa? Trebuie sa fi fost cumplit. Hai mai, Iasiul n-are nici o sala de concert adevarata? Eu i-am vazut de nenumarate ori la mamele noastre acasa (ale lor si a mea :D) DAR intotdeauna cu orchestra. Bine, nu intotdeauna cea mai buna orchestra, astea de “teatru” nu-s niciodata prea grozave, dar totusi cu orchestra. Daca povestesc ce scrii aici pe la prieteni o sa zica ca n-am priceput eu. Deci intreb inca o data, ca sa fiu sigur ca nu-i problema de limba: a dansat bolshoi pe muzica INREGISTRATA?

    1. Au vai, ce tre sa fie in mintisoara Annei despre “tarile satelit”. Dar scena era buna sau se auzeau bufnetele ca la Opera Romana? Eu am mers cu a mea nevasta la balet in Bucuresti. Cu orchestra ce-i drept (nici nu stiam ca se poate altfel) singura problema (pe langa balerinii execrabili) a fost bufnetul asurzitor care acoperea si percutia. Spre final si eu si copiii voiam pe scena sa bufnim si noi…

    2. Si acum ma pregatesc sa povestesc mai departe ca sa-si inchipuie si prietenii mei ce hiperventilata de soc si oroare trebuie sa fi fost prim-solista 😛

  2. Ba zau ca da. Ca n-aveam iluzii ca Bucurestiul ar fi capitala culturala a natiunii romane. Daca nu e Iasul atunci care e? Cluj? Timisoara? Sibiu? Brasov? Chiar asa Brasov e considerat in Regat sau in Ardeal?

  3. Se pare că a fost o aventură. Dar spectacolul, după pozele tale, pare să fi fost unul de clasă. Mie mi-ar fi plăcut să merg. Doar că e Iașiul prea departe și Baia Mare prea mic să ajungă ei aici… Deci, cu bufnet sau fără, tot ești privilegiat.

  4. 1. Deci sa inteleg ca Iasi-ul NU are o cladire sau o sala speciala de Opera ?! Cum e posibil asa ceva ? Sau poate are si era o sala prea mica, cu nr redus de scaune ? Inca nu imi vine sa cred, si doresc si eu clarificare ! Am dat si Google si am gasit ceva referitor la Opera fiind in aceeasi cladire cu Teatrul, dar ca acea cladire a intrat in reparatii din 2006. Si dupa aia nu am mai gasit alte informatii. Nu s-au terminat reparatiile, sau ce se intampla ?

    2. In productia Swan Lake a lui Matthew Bourne, (cu lebede masculine), rolul lui von Rothbart e de obicei interpretat de acelasi dansator care interpreteaza si rolul Lebadei Negre, pe cand in baletul clasic, rolul Lebedei Negre e interpretat de aceeasi dansatoare care interpreteaza si rolul Lebedei Albe !

    1. Nu, in acest moment, Iasul nu are o sala capabila sa gazduiasca un spectacol de opera/balet, in acceptiunea… hmm, vest-europeana = civilizata a termenului.

    2. Pai atunci incotro se indrepta energiile civic politice ale studentilor si profesorilor lor de la Universitate, ale jurnalistilor intelectuali, etc ? Tot la eluziva Rosia Montana ? Zau, oamenii de afaceri de succes din Iasi ce pazesc ? Unde sunt indreptate energiile lobby-ului reprezentantilor parlamentari de origine locala, dar ale primariei ? Ce, localitatea geografica a Iasi-ul a ajuns chiar asa napadita doar de caini vagabonzi in clipa asta, cum nu era nici pe vremurile pre- sau proto-moldovenesti ? Au parasit toti moldovenii acea regiune ? A intrat intreaga regiune istoric-culturala a Moldovei in proces de desertificare catastrofica climatica ? Ce naiba se intampla, ca zau daca scrie in mas-media ceva mai concret despre Iasi de pe la 2006 incoace, o fi disparut acel oras cu totul, si nu stie nimeni…

    3. Rudolph, daca vii in Romania pana pe 10 iunie, te votez primar al Iasului. Numai din cautari pe Google, se pare ca stii mai multe despre problemele-cheie ale orasului decat oricare dintre candidatii la postul de primar.

  5. In cativa ani nu va mai interesa pe nimeni baletul, deci nu este necesar sa se mai investeasca nimic. Liceenii nici nu au idee ce este baletul(exceptandu-i pe cei 1 % are chiar au legaturi cu aceasta forma a dansului).

    1. Grupele de varsta semnificative pe care le-am identificat in multime, asa, ochiometric, erau:
      – copii pana la 4-5 ani;
      – tineri si maturi peste 23-24 de ani;
      – batrani peste 65 de ani (in numar ridicat).

    2. Cei foarte mici erau cu parintii sau educatoarea, cei tineri nu stiu ce cautau acolo, in loc sa fie la disco(club, pub si cum se mai numesc), iar pe cei peste 65 ii stiu, sunt cei care au invatat sa guste aceasta arta cand nu era nimic altceva la TV.

    3. Ba mie imi place sincer baletul, imi place si opera (bine, am preferatii mei evident) si eu sunt dintre aia care merg, platesc fara sa clipeasca si savureaza fiecare clipa. La fel merg si la concerte (de muzica simfonica) si aproape ma tavalesc pe jos de placere. Am fost de foarte mic, nu m-a fortat nimeni (e adevarat ca mama nu asculta alta muzica deci asa am crescut) si mi-as duce si copiii. Ba sunt si covins ca le-ar placea. Si eu nu-s exceptie. In Rusia muzica culta e foarte gustata. Baletul la fel. Si cum altfel? Muzica asta noua e atat de primitiva si lipsita de complexitate. In plus, daca poporul nu merge, de unde ar putea stii ca nu-i place? Nu lalaiau toti acum cativa ani Dansurile Polovtsiane de Borodin si nici nu stiau ce fac, dar tare le placea? :)) Pe mine ma umpleau de satisfactii interioare 😀

  6. Asa zicea si mama despre generatia mea, si alea “rele de autobuz” despre a ei cand fusese pustoaica. Zau ca nu dispare catusi de putin. In occident revine moda in forta. De fapt a revenit. Preturile sunt spectaculare (in jur de cateva sute) si tot se inchide casa cu cateva zile inainte de spectacol si trebuie sa te bati pentru bilete. E plin de pustime (nu la astea de gala evident, dar la cele cu bilet mai ieftin). E plin si de pui de aia mici, dar la spectacolele de balet de dimineata, alea cu muzica usurica si povesti, gen Ceaikovski. Eu stiu sa evit spectacolele de dimineata fiindca existau si la noi cand eram mic, stateam chiar langa Teatru, mergeam aproape saptamanal si stiu cum eram eu :D. Asadar cererea e din nou in crestere prin toata Europa de Vest si e sala arhi-plina. Ceea ce inseamna ca in jur de 3-5 ani si Romania va prelua moda (nu scapa nici una si cam asta e intarzierea de preluare).
    In plus, la Ateneu in ultimii ani se bate lumea pe bilete, ti se raspunde “veniti joi dimineata poate prindeti” si se sta pe scara si pe scaune pliante printre randuri in timpul spectacolului. E sala arhiplina. OK, nu-i balet, dar ziceam de tendintele cu muzica culta. Inca 3-5 ani si o sa vedeti pusti romani in sali si la balet si opera (chiar deja am vazut si nu erau pusti “de la muzica”.
    Cine sufera cu adevarat si dispar sunt orchestrele mici.. da’ mai da-i incolo ca-s asa nepriceputi si slabi si fac atatea greseli ca e un chin sa-i asculti pe multi..bine ca se selecteaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *