Leul deşertului

leul-desertului-afis

Piesa: Leul deşertului
Autor: Mona Radu
Regia: Radu Beligan
Actori: Radu Beligan, Maia Morgenstern, Lamia Beligan, Mircea Rusu, Tania Popa, George Remeş
Durata: 2h

 
Piesa, pe scurt
La marginea unui deşert, în vila amantei, fostă damă de companie, a fiului unui magnat al diamantelor, dragostea, atracţia carnală, ipocrizia, şantajul şi manipularea se împletesc într-o luptă îndârjită, dar ascunsă, pentru posesiunea unei mine de diamante.

Impresii, pe larg
Până la ridicarea cortinei şi apariţia în scenă a unei vulcanice Maia în furou, piesei Leul deşertului îi este suficientă simpla alăturare a celor două nume – Beligan şi Morgenstern – pentru a umple sălile. De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, fără a o desconsidera cu nimic pe această fantastică actriţă, aproape-centenarul lui Beligan, el singur, ar fi generat acelaşi efect.

După ce incipitul stabileşte personajele principale din piesă (sau pe unul dintre ele, cel puţin), te-ntrebi dacă, nu cumva, leul deşertului ar fi trebuit să fie leoaică – pentru jocul acaparant şi plin de forţă al Maiei Morgenstern. Actriţa domină scena şi publicul cu o uşurinţă fascinantă.

Primul moment de respiro este prilejuit de intrarea în scenă a maestrului Beligan. Frapant! E limpede că nu el este leul deşertului, ci – dac-ar fi să continuăm metafora – un duh creator, a cărui despărţire de lumea pământeană e tot mai aproape. Comparând cu apariţia din februarie, în piesa Lecţia de violoncel, consumul fizic al actorului este evident. În schimb, spiritul său este la fel de prezent şi de vibrant, răspunzând văpăii Maiei cu un calm savuros şi o (auto)ironie fină şi delicioasă.

Apoi, piesa reintră pe un făgaş destul de cunoscut. Personajul in absentia este deşertul, cu populaţiile sale indigene, iar motorul piesei îl constituie maşinaţiunile personajului lui Beligan pentru a intra în stăpânirea acestui teren, cu tot cu preţioasele sale diamante. În Lecţia de violoncel, politicianul George Popa (Beligan-tatăl) trage din umbră sforile vieţii sentimentale a soţiei Eva (Beligan-fiica). Această senzaţie de deja-vu ameninţă să taie din potenţialul piesei, dar şansa o constituie apariţia adevăratului leu al deşertului, în persoana lui Mircea Rusu – un prefect dispus să lupte până la capăt pentru locuitorii urbei sale… dacă asta îl va propulsa către fotoliul de preşedinte de ţară.

Concluzia, mai mult sau mai puţin scurtă
Auzind titlul piesei, reacţia instinctivă este de a-l asocia pe leul deşertului cu Radu Beligan. Însă piesele de rezistenţă ale piesei sunt Maia Morgenstern şi Mircea Rusu – o leoaică veritabilă, alături de un mascul extrem de agreabil.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *