Like Crazy (2011)

Relaţiile la distanţă (nu) funcţionează.
Like Crazy este tipicul love story cu adolescenţi: ea (Anna Maria Gardner, un nume care mi-a plăcut în mod deosebit) este o tânără englezoaică la studii în Los Angeles şi are o pasiune pentru el (Jacob) – un coleg de clasă. Începe o relaţie de dragoste pentru care fata îşi sacrifică viza de şedere în SUA, rămânând după data de expirare a documentului [ceea ce – în multe cazuri – este echivalent cu imposibilitatea de a mai obţine, prea curând, o altă viză pentru Statele Unite]. Întoarcerea Annei în Marea Britanie este inevitabilă şi şocantă, în condiţiile în care Jacob se străduieşte să pună bazele unei mici afaceri cu mobilă în LA, dar cei doi încearcă să facă lucrurile să meargă, chiar şi de la mii de kilometri distanţă. Un lucru deloc uşor, fiindcă în viaţa fiecăruia apar alte personaje, se leagă alte relaţii.

Filmul nu iese din linia clasică a producţiilor de gen [Chiar dacă Like Crazy este promovat drept Cea mai… şi mai… poveste de dragoste, sunt convins că, la vremea lui, The Notebook a avut parte de aceleaşi laude], dar este unul dintre puţinele romance-uri cu care am rezonat (în cazul de faţă, aproape în totalitate). Povestea relaţiei la distanţă, cu necazurile provocate de distanţă, cu certurile ridicole provocate de prea mult dor şi cu tristeţea copleşitoare a despărţirilor de conjunctură, a fost – timp de patru ani de zile – propria mea poveste.
Un film bunicel, cu emoţii şi actori capabili să le transmită: Anton Yelchin în rolul lui Jacob (Fright Night, Star Trek), mai puţin cunoscuta Felicity Jones drept Anna şi Jennifer Lawrence (The Hunger Games, Winter’s Bone) – ispita blondă a lui Jacob.
În încheiere, în ciuda ambiguităţii tag-line-ului de mai sus, vreau să vă spun că eu nu cred în relaţii la distanţă. Pot funcţiona, dar de ce să te chinui?

Comments

  1. Si eu sunt de acord ca ochii care nu se vad se uita si chiar daca nu se uita si chiar daca exista si alte motivatii destul de puternice, inclusiv copii, (chiar de tip ca-n filme ca unul trebuie sa isi faca datoria sa plece la vreun posibil razboi just si salvator de societate si de oameni, sau amandoi pleaca la razboi dar pe fronturi diferite, nu doar asa la studii/munca mai obisnuita sau la inchisoare ca mai de obicei) relatiile de la distanta NU merg de obicei bine, in nici un caz cele din zona culturala iudeocrestina din ultima 1/2 a sec XX incoace.

  2. Cred ca se pacalesc singuri cei care sustin ca merg relatiile la distanta. Uneori este greu sa pastrezi o relatie cand locuiesti in aceeasi casa cu partenerul…

  3. Iti spun din proprie experienta ca nu tin relatiile la distanta oricat de multa incredere ai avea in celalalt.Una e sa astepti partenerul/partenera 3-4 luni si alta e sa ai o relatie doar la distanta, sa nu te vezi cu persoana respectiva cu lunile.

    1. Neavand cont de Facebook, nu pot sa-mi dau cu parerea despre relatiile intemeiate pe aceasta “baza solida”.

      Dar stiu din propriile-mi observatii ca sunt oameni care traiesc efectiv pe Skype.

    1. Dar daca e de tip casatorie fundata atat pe dragoste cat si pe interese oare rezista mai bine ? Nu stiu, ca uite nici nu m-am gandit la asta, dar e poate o idee buna de promovat in randul comisilor voiajori sau a celor care trebuie sa calatoreasca mult ca asa le e serviciul !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *