Litoral 2013 – Note de călătorie (2)

Notebook_Travel Notes* Costineştiul din zilele mele de liceean/student a rămas, în esenţa lui, neschimbat. Sigur, peste ani s-au ridicat o grămadă de viluţe şi pensiuni (mai ales pe coasta cândva sălbatică dinspre epavă), plaja s-a măcinat până la doar câţiva metri de nisip, iar epava, deşi tot acolo, oferă acum o imagine mai degrabă tristă în locul unui peisaj reprezentativ pentru populara staţiune – dar spiritul a rămas acelaşi: un micro-univers pestriţ, colorat în fel şi chip de tineretul care se revarsă în timpul verii, aduşi de “trenurile spre mare” ori de maşini, din toate colţurile ţării.

Costineştiul freamătă de la prima oră a dimineţii [când gogoşeriile şi shaormeriile de pe artera principală spre plajă se trezesc la viaţă, iar strada se umple de strigătele zdrahonilor care te îmbie cu shaorme care mai de care mai garnisite cu ingrediente, ori de vocile fetelor care te îndeamnă să încerci o clătită uriaşă, unsă cu gem, ca la bunica acasă] şi până la apusul soarelui [când cohortele de amatori de mare şi de soare revin pe uscat şi încep să mişune printre dughenele şi terasele cu mâncare], de la răsăritul lunii [când, mai ales, faleza înaltă dinspre epavă se aglomerează cu turişti dornici de plimbări şi de visare] şi până înspre dimineaţă [când ultimii ameţiţi, cu urechile ţiuind, părăsesc discoteca şi bântuie împleticiţi străzile, în căutarea patului în care să se dreagă].

* Dar, ca să mai atenueze această notă romantică, staţiunea e la fel de murdară, iar oamenii sunt la fel de nepăsători faţă de gunoaiele care îi înconjoară cu care se înconjoară singuri. Străzile, digul de la Obelisc şi plaja sunt “semănăte” cu deşeuri de tot felul: resturi de ţigări, capace de bere cu tot cu sticle, cartoane de unică folosinţă pentru mâncat porumb… şi, desigur, ştiuletele aferent, pungi şi PET-uri de toate naţiile. Oamenii vin, îşi aştern cearşafurile de plajă şi ocupă, pentru câteva ore, un petec de lume asupra căruia îşi lasă din plin urmele trecerii lor pe-acolo, după care pleacă – doar ca să revină a doua zi, în acelaşi loc, şi să se minuneze plini de indignare de plaja murdară.

* Şi fiindcă tot vorbim de oameni şi de intimitatea de care acestora le place să se bucure, la Costineşti aproape că ea nu există. În mulţimile de oameni contactul cu ceilalţi este inevitabil, pe plajă prosoapele sunt întinse la două degete unul de altul [astfel încât oricine să se bucure de un close-up extrem ale tălpilor altcuiva, însoţit de enervantul nisip în ochi, în păr, în nas şi în altele] şi nici noaptea în pensiune nu e neapărat liniştită, pentru că oricând se găseşte vreun mureşean dornic să împărtăşească umanităţii câteva răgete furibunde, rod al gândirii sale cotropite de alcool [trebuie să recunosc că în pensiunea în care am stat – de altfel, una foarte cochetă, primitoare şi aşezată extrem de aproape de plajă – am avut parte de scandal numai într-o singură seară, cea a calificării Stelei în grupele Ligii Campionilor, când câteva asemenea exemplare primitive de conaţionali au avut nevoie de puţin circ înainte de a adormi].

* Sunt şi nişte oameni care nu mai există: vânzătorii ambulanţi de la malul mării. Se pare că piatră de baie nu mai avem, porumbelul cu sărică nu te mai bronzează pe ţâţică, gogoşi calde nu se mai găsesc la băiatu’ şi nici nămol de Techirghiol nu se mai este – astfel încât micul, productivul şi complet ilicitul comerţ de pe plajă a dispărut. Nu ştiu dacă din cauza unor restricţii impuse de (aşa-zisele) autorităţi, ori, pur şi simplu, vânzătorii nu mai au plajă pe care să se desfăşoare [atât cât mai este, banda de nisip e acoperită în mare parte de şezlonguri], dar parcă e prea linişte când nu mai zbiară nimeni. Noroc că veşnicii Maria Dragomiroiu, Stela Popescu, Romică Ţociu şi Cornel Palale, Nicu Paleru & co. încă îşi ţin spectacolele regulamentare prin teatrele de vară semipărăginite, ca să mai fie câte un announcer care să le facă reclamă răcnind prin portavoce.

* Totuşi, pentru că natura tinde mereu spre echilibru, sunt şi nişte oameni care mai demult nu existau, dar acum îi găseşti din plin la Costineşti: pensionarii de vârsta a treia, eventual însoţiţi de nepoţ(e)i. Complet depăşiţi de atmosfera staţiunii, vârstnicii fac faţă cu greu iureşului celor mici, care vor să-şi facă tatuaje temporare, vor să mănânce îngheţată, porumb fiert ori shaorma, vor să sară în corzile elastice etc. În vacarmul asurzitor de kitsch şi ţigăneală, seniorii par dintr-un alt film, de neînţeles, dacă nu ridicol, pentru publicul de ocazie.

* Marele atu al Costineştiului este că nu te lasă să mori de foame. De la hamsii şi scoici prăjite (ultimele cu efect laxativ garantat), trecând prin laitmotivul staţiunii – shaorma, până la meniuri de terase cu ştaif, mâncarea este la discreţie chiar lângă plajă, pentru toate gusturile şi toate buzunarele. La fel şi toxiinfecţiile alimentare inerente sezonului estival; dar, dacă nu te gândeşti prea mult la ele, viaţa e frumoasă şi mâncarea săţioasă [în afara gogoşilor de dimineaţă, în fiecare zi am mâncat în altă parte şi n-am avut nicio surpriză de ordin medical].

* Marea e relativ curată şi ferită de puzderia de alge de prin alte părţi. Nu cred că plasele care se văd în larg au o contribuţie semnificativă, cât configuraţia ţărmului şi curenţii marini sunt cei care feresc plaja de “ciorba verde”, însă efectul final e cel care contează: într-o săptămână de bălăceală, scalda a fost agreabilă de fiecare dată.

* Într-un final, dacă ştii să-ţi setezi nivelul aşteptărilor, şi poţi să-ţi închipui că, dincolo de graniţe, lumea se termină, Costineştiul nu este o decepţie chiar atât de mare.

Comments

  1. frumoasa descriere! as merge si eu la Costinesti asa … gay … fara copii!
    ce ai cu muresenii?
    cred ca shaorma nu este numai laitmotivul Costinestiului.
    cind ai spus “gogosi de dimineata” ai spus la misto, ca nu-mi dau seama … ?!

    1. Gogosile de dimineata erau chiar gogosi, mancate cu iaurt. Cat despre mureseni, n-am nimic cu ei, ci doar cu exemplarele retrograde care hauleau prin pensiune la trei dimineata…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *