Noah (2014)

noah_imaxexclusive_blog_1000x1458

Filmul: Noah
O producţie: SUA, 2014
Gen: Drama
Durata: 2h 18min
Regia: Darren Aronofsky
Actori: Russell Crowe, Jennifer Connelly, Ray Winstone, Anthony Hopkins, Emma Watson, Logan Lerman

 
Despre ce e vorba?
Noe, un bărbat care duce o viaţă retrasă, alături de familie, în deplină comuniune cu natura, este însărcinat de creatorul lumii să ducă la bun sfârşit o sarcină monumentală, înainte ca lumea să fie nimicită de un potop apocaliptic.

Limbaj: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Violenţă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Sex: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Alcool, droguri: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Acţiune: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Suspans: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Dramă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Umor: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Imagine: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
FX: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Muzică: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Atmosferă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Per ansamblu: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Cine, ce şi cum joacă?
Russell Crowe este Noe, iar prim-planurile cu figura sa sunt unele dintre cele mai puternice imagini ale filmului. Actorul reia partitura mai veche a omului care păşeşte pe linia extrem de subţire dintre nebunie şi inocenţă (vezi A Beautiful Mind, paralelă întregită de apariţia în ambele filme, în rolul soţiei, a lui Jennifer Connelly). Intensitatea emoţiilor este însă mai puternică. Dintr-un simplu om care şi-a pierdut încrederea în toţi ceilalţi oameni, consumaţi de păcatul originar, Noe se transformă într-un maniac insensibil la disperarea unei întregii seminţii care a păşit pe drumul fără întoarcere al pierzaniei, eşuând apoi într-un nebun zdrobit sub apăsarea genocidului pe care l-a comis, refuzând să-i ajute pe cei care văd arca drept singura salvare din calea apelor.

Singurul care se apropie de complexitatea emoţională a personajului Noe este Tubal-Cain (Ray Winstone), liderul şi – totodată – întruchiparea umanităţii: lacom, depravat, violent, fără scrupule când în joc este propria viaţă. Celelalte personaje – mama şi copiii Ham (Logan Lerman), Shem şi Ila (Emma Watson) – au exclusiv rolul de a evidenţia şi mai mult conflictul interior al lui Noe, prinse între dragostea pentru aproape şi însărcinarea divină.

Anthony Hopkins este Matusalem, bunicul lui Noe, a cărui apariţie – deşi cu accente mai degrabă comice – influenţează decisiv soarta familiei acestuia.

Cum mi s-a părut?
În ciuda unui palmares încununat de aprecierile criticilor şi laudele publicului deopotrivă – pentru filme precum Black Swan, The Wrestler, The Fountain sau Pi –, Darren Aronofsky a fost serios hulit pentru Noah, un film considerat un mix nefericit între un basm biblic şi unul modern, din ciclul Transformers.

Într-adevăr, filmul se abate mult de la percepţia tradiţională, inofensivă, a poveştii lui Noe. Creatorul, se pare, l-a ales nu atât pentru sufletul curat, ci tocmai pentru înverşunarea nemiloasă cu care este pregătit să-şi îndeplinească misiunea, care nu va fi cu adevărat dusă până la bun sfârşit până când însuşi Noe şi neamul său nu vor fi murit. Calmul de-a dreptul cinic cu care Noe împarte soţiei şi copiilor sarcinile funerare – cine pe cine omoară – este de un macabru şocant. De altfel, Noe nu este străin de crimă şi, odată ce ameninţarea din exterior, a oamenilor care vor să ia cu asalt arca, este înlăturată, teroarea nu dispare: Naameh şi copiii descoperă dintr-odată că sunt prinşi pe o barcă, în mijlocul unui ocean nesfârşit, iar “tati” tocmai a înnebunit.

Înverşunarea cu care Noe refuză orice concesii pentru îndeplinirea misiunii finale aruncă o umbră de îndoială asupra deznodământului poveştii. Imaginea întunecată, potenţată de coloana sonoră deloc liniştitoare, aruncă în dubiu decizia Creatorului de a oferi lumii un restart proaspăt. Pare că totul va rămâne sub ape, iar oamenii din arcă vor sfârşi precum a stabilit Noe. Însă chiar ezitarea acestuia din final, când, sperând într-o nouă şănsă, nu le ucide pe fetele nou-născute, pare să contribuie la decizia Creatorului. Din acest punct de vedere, Noe şi Dumnezeul său se oglindesc perfect: Creatorul are un moment de îndoială asupra Creaţiei sale şi decide să scufunde lumea sub ape, Noe aproape îşi pierde umanitatea şi este gata de crimă împotriva propriei familii.

Aceasta este nota conflictuală în care trebuie percepută povestea din Noah. Alte elemente, precum uriaşii de piatră – preluaţi de oriunde (din imaginaţia plină de roboţi a lui Michael Bay ori din universul mistic tolkian) numai din Biblie – trec în plan secund şi nu ar trebui să cântărească decisiv în aprecierea filmului.

Concluzia
Noah este tulburător. Începând cu imaginea lumii secătuite de viaţă şi de culoare, odată ce Omul a fost alungat din Rai, până la viziunile profetice ale lui Noe şi terminând cu episoadele psihotice ale acestuia. Ignorând elemente de scenariu inutile, precum creaturile de care vorbeam mai sus, şi menţinând intriga în interiorul triadei Creator – Noe – Umanitate, povestea şi, mai ales, modul în care este relatată, te pun pe gânduri.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *