Portugalia – Jurnal de călătorie: 5. Natură şi istorie la Sintra

lisbon-logoSintra este o localitate (şi o zonă administrativă totodată) amplasată în nord-vestul zonei metropolitane Lisabona, la 30-40 de minute de mers cu trenul de oraşul propriu-zis. Zona a fost pentru multă vreme reşedinţa monarhilor lusitani, astfel încât este împânzite de conace şi castele – adevărate bijuterii arhitectonice, pentru care Sintra a intrat în Patrimoniul Universal UNESCO.

Din punct de vedere turistic, obiective precum Castelul Pena (practic emblema regiunii), Castelul Sintra sau Castelul Maurilor, au transformat  locul într-o destinaţie must see pentru străini. Excursiile de o zi Lisabona-Sintra (cu o incursiune la Cabo da Roca, punctul cel mai vestic al continentului) sunt nelipsite din ofertele pentru vizitatori.

sintra

Piaţa mare a oraşului Sintra şi Castelul Naţional Sintra (cu ale sale două turnuri ţuguiate), văzute de pe zidurile Castelului Maurilor.

Dacă mă întrebaţi pe mine, însă, eu cred că varianta cea mai nimerită pentru a te bucura de ceea ce oferă Sintra e o excursie de două zile, cu o noapte petrecută chiar în oraş. Pentru că, mai presus de toate, zona este un imens parc natural, cu vegetaţie luxuriantă, cu alei îmbietoare răspândite pe sub arbori, care unesc între ele ruine misterioase şi castele superbe – şi nu cred că în mai puţin de o zi te poţi bucura de tot ceea ce natura are de oferit aici. E drept, conexiunea cu Lisabona este foarte bună – zeci de autobuze şi trenuri circulă dintr-o parte în cealaltă de la primele ore ale dimineţii şi până la miezul nopţii –, dar, chiar şi aşa, timpul e prea puţin dacă trebuie să faci naveta.

sintra-park

Tocmai pentru a nu simţi presiunea timpului, noi am ales să ne bucurăm cât mai mult de peisaj – şi mai puţin de interioarele clădirilor-muzeu. Ne-am fixat doar două obiective, Pena şi Castelul Maurilor, pentru a ne delecta în voie cu frumuseţea lor.

Palatul Pena este monument naţional (una dintre cele şapte aşa-numite minuni ale Portugaliei), fiind inclus în Patrimoniul Universal UNESCO. Construit iniţial pe amplasamentul unei vechi mănăstiri (la rândul ei ridicată pe locul unde legenda spune că Fecioara Maria s-a arătat oamenilor) şi renovat de regele Ferdinand al II-lea, Pena a devenit simbolul regiunii, ieşind în evidenţă în primul rând prin coloritul său exotic, în roşu, albastru şi galben. Ansamblul reprezintă un amalgam de stiluri arhitecturale (neogotic, neomanuelin, neoislamic şi neorenascentist), în concordanţă cu fascinaţia pentru eclectism specifică romantismului.

sintra-pena-palace

Zidurile superb colorate ale Palatului Pena, văzute de pe una dintre aleile ce străbat Parcul Pena de la baza castelului.

sintra-pena-palace

Poarta principală a Castelului Pena este la fel de impresionantă ca restul edificiului.

Pena reprezintă un decor minunat pentru fotografii, activitate care – foarte probabil – va scurta mult din timpul de vizitare a interiorului. Din punctul meu de vedere, asta nu e o pierdere foarte mare. Pasionaţii au totuşi posibilitatea să-şi satisfacă apetitul pentru istorie, căci vizitarea se poate face şi în grup organizat, cu ghid. În plus, dacă aveţi norocul să vă întâlniţi prin numeroasele încăperi cu voluntari, studenţi ai facultăţii de istorie, veţi afla despre Pena amănunte care de multe ori nu apar în ghidurile turistice.

sintra-pena-palace

Azulejos, desigur.

sintra-pena-palace

Una dintre curţile interioare ale Castelului Pena.

Celălalt obiectiv major al Sintrei (ca mărime şi ca experienţă de vizitare) este Castelul Maurilor, de asemenea monument naţional şi UNESCO. Fortăreaţa şi-a primit numele de la invadatorii mauri care au construit-o în secolele 8-9 – păstrându-l apoi chiar dacă, în secolul 12, în timpul Reconquistei, castelul a trecut definitiv în mâinile creştinilor.

sintra-moorish-castle

Castelul Maurilor – ziduri, stânci şi natură sălbatică ↑ ↓

sintra-moorish-castle

Ceea ce se vede şi se vizitează astăzi sunt zidurile exterioare ale castelului propriu-zis, cu turnurile de apărare aferente. Pe drumul până la obiectiv se pot vedea şi ruine aparţinând unor anexe din afara perimetrului de 450 de metri, însă nu e nimic spectaculos în comparaţie cu panorama din vârful bastioanelor. Priveliştea este impresionantă, atât în exteriorul zidurilor (întreaga zonă Sintra se întinde la poalele stâncii), cât şi în interior (vegetaţia abundentă şi aleile pietruite sporind romantismul locului).

sintra-moorish-castle

Zidurile Castelului Maurilor şi Sintra, văzute din punctul cel mai înalt al zonei.

sintra-pena-palace

Palatul Pena văzut de pe zidurile Castelului Maurilor.

Pena şi Castelul Maurilor sunt numai două dintre atracţiile Sintrei. Ca să înţelegeţi mai bine de ce vă recomand o vizită prelungită aici, google these: Convento dos Capuchos, Palácio Nacional de Sintra, Quinta da Regaleira, Palácio Nacional de Queluz, Palácio de Monserrate.

Dacă, totuşi, vă propuneţi doar un maraton de o zi la Sintra, vestea bună e că restaurantele şi terasele din centrul oraşului sunt foarte primitoare, cu muzică de ambient şi mâncare bună, la preţuri comparabile cu Lisabona (adică puţîn mai mici). Pentru suveniruri, însă, nu contaţi pe Sintra. Magneţi mai frumoşi am găsit în Lisabona sau Cascais, iar singura care mi-a atras privirea în shop-ul de la poarta Castelului Pena a fost o dulceaţă de pere în vin de Porto… pe care nu am reuşit să o aducem în ţară, pentru că O. a uitat să o pună în bagajul de cală şi ofiţerul de securitate de la aeroport a aruncat borcanul la gunoi fără să clipească.

sintra

Comments

  1. Of. Imi pare rau de dulceata. Tata zicea ca de fapt din calatorii te alegi mai mult cu amintirile plus asa din viata te alegi mai mult cu amintirile de diverse momente si de calatorii, nu cu obiecte propriu-zise…ma rog, mama zicea ca asa e el, mai visator, mai putin materialist, insa mai trebuie
    sa mai si cumperi cate un suvenir din cand in cand ! Eu cumpar mai mult breloace asa ca suvenir, nu magneti, uneori si mancare greu perisabila gen biscuiti…insa tind sa pierd breloacele, inclusiv cu ce o
    fi prins de ele, insa biscuitii macar ajung sa-i mananc. Insa nu gasesc mereu biscuiti care sa-mi placa mie, asa mai putin dulci si mai putin sfaramiciosi, dar daca gasesc mereu imi cumpar.

    1. Parintii tai au dreptate. Nici eu nu sunt fan al suvenirurilor (in primul rand din cauza ca, adunandu-se tot mai multe, ocupa tot mai mult spatiu si sunt tot mai greu de sters de praf), dar din cand in cand gasesc cate ceva ce intr-adevar merita luat acasa.

      In rest, asa cum stii, eu sunt cu magnetii. 😀

    1. Intr-adevar… Sintra a fost mult peste asteptarile mele. Imi pare rau ca n-am avut decat o zi la dispozitie pentru ea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *