Povestea adevărată a unei fete imaginare 13

Down
Laura deschise ochii brusc, sufocată de ţipătul neauzit, care-i umplea plămânii de apă. Se zbătu spasmodic, până rupse împresurarea lichidă şi evadă în aburul dens al băii. Răsuflă haotic de câteva ori, sorbind puţinul aer rămas şi chinuindu-se să înţeleagă ce se întâmplase.
Încet, încet, încăperea prindea contur, pe măsură ce fata îşi stăpânea bătăile dezordonate ale inimii. De undeva răzbăteau nişte zgomote înfundate, dar tot mai intense, până când o lovitură ca de ciocan o trezi de-a binelea. Ca ieşită din transă, privi în jur: se încuiase aici fugind de urletele şi isteriile alor ei, căutând liniştea unei băi fierbinţi; căldura o toropise, ori poate chestiile alea pe care le luase înainte; alunecase în neştire sub apă, pradă unui vis frumos, al cărui final de coşmar o trezise la viaţă; sau poate o trezise maică-sa, care bătea ca o crizată în uşă.
Fusese la un pas de o moarte stupidă şi vru să-i mulţumească, dar pornirea de recunoştinţă se frânse brusc. Prezenţa femeii dincolo de uşă însemna că nimic nu se schimbase, tot ceea ce văzuse, simţise şi trăise fusese doar o închipuire, o iluzie nenorocită, care acum o lăsa pradă realităţii, prizoniera vieţii îngrozitoare pe care o ura.
Laura?!… Răspunde, Laura!… M-auzi?!
În vocea femeii tremurau nervii şi teama. Undeva, în spate, bărbatu-său înjura şi trântea sticle şi pahare, într-un vacarm ce rezona asurzitor în creierul Laurei. Smulgând violent un prosop ţipă către uşă:
Ce vrei?! Lasă-mă-n pace, nu înţelegi!?… Gata!
Laura, dragă, ai vreo oră şi ceva de când te-ai închis acolo. Mi-era fri… Nu se auzea nimic şi mă gândeam că poate ai păţit ceva, ţi-e rău…
E clar, îşi spuse fata în sinea ei, dacă a trecut mai mult de o oră şi ăla încă mai urlă ca descreieratul, e clară treabă cu familia asta de rahat!… Mai bine muream dracului înecată, decât să mă întorc aici şi să mă  chinui… Şi-ar fi fost linişte… Pân-ar fi fost ratatu’ de taică-miu suficient de treaz ca să spargă uşa,ar fi fost linişte…
Furia o cuprinse din nou şi descuie uşa cu mâini tremurânde. Aproape se lovi de maică-sa, care se lipi de perete.
Să nu-ndrăzneşti să m-atingi! şuieră în treacăt Laura. Să mă laşi dracului în pace!…
Trântită, uşa dormitorului făcu să răsune întregul apartament. Din nou singură, fata prinse în dinţi marginea prosopului şi izbucni într-un plâns nervos.
Va urma.

Comments

  1. Hmm. Acum, că a fost doar un vis, chiar sunt curioasă de continuare… ce bine că n-am făcut comentariile pe care le vroiam la episoadele anterioare… :))

  2. WOW !!! stai ca ramasei in urma, am recuperat acum de la episodul 7 sau 8.
    HUH … nota 10 pt imaginatie si expresivitate! 🙂
    Ma bucur ca destrabalarea (si consecintele) eu fost doar in vis 🙂
    Realist vorbind, o tipa ca Laura cea din primele 6 episoade, nu avea cum sa devina Laura din ep 8-9, nu putea fi naturala in postura aia.

  3. Pai a fost violata in mod real, sau totul a fost o fantezie de a fi violata in baia de la bun inceput ? Cred ca aceasta distinctie e ff importanta din punct de vedere clarificator-educativ fata de cititorii in lb romana contemporani, totodata alturi de prezentarea utilitatii si utilizarii competente a fanteziilor sexuale, care sunt permise atata timp cat STII ca sunt fantezii si stii in ce te bagi, ca in Romania nu au programele de educatie sexuala la TVR care exista aici in Norvegia la echivalentul NRK, in care chiar recent a fost abordat subiectul fanteziilor sexuale.

  4. Tocmai de aceea Laura a ramas IRITABILA si nervoasa la nivel aproape isteric deoarece habar nu are nici cum sa se masturbeze corect, nici cum sa utilizeze fanteziile sexuale in mod propriu beneficial util. Inca o data mentionez ca eu NU utilizez niciodata cuvantul “isteric/isterie” in mod peiorativ, ci il folosesc in sens de disfunctionalitate (patologie) clasica. Si ESTE valabila atat pt barbati cat si pt femei, si ESTE posibila la nivel de probabil prezent ca mecanism patofiziologic si in cazuri de traume sau microtraume reale, (desi, FF important, depinde si de vulnerabilitatea preexistenta a terenului individului afectat, si NU e exclusiv corelat cu traume), chiar si cea simpla fdrecvent romaneasca, (desi nu numai), de a fi o persoana care creste intr-o familie cu un tata alcoolic si o mama co-dependenta de acesta si semi-nefunctionala si ea.

  5. Laura este un copil NEEDUCAT si NEGLIJAT atat de parintii proprii, dar, mai important, si de societatea in care creste si de catre MINISTERUL EDUCATIEI PUBLICE DIN ROMANIA, care este mai MULT de 50 % raspunzator la nivel de a fi potential acuzabil legal de neglijenta criminala in serviciu fata de copii Romaniei, plus nu mai vorbesc de cei raspunzatori de alcatuirea structurii guvernului care nici acum in 2012 NU au introdus inca un minister al PROTECTIEI COPIILOR si altor persoane Vulnerabile, (inclusiv pensionari), plus de INCOMPETENTA Ministerului INUTIL bugetar al Comunicatiilor, care ar trebui de fapt sa functioneze la nivel de Agentie cu atributii, printre altele, si de consultant imbunatatitor de competente si eficienta de comunicare intre diverse Ministere, printre care, de exemplu si triada Min Educatie, Min Cultura si Culte, si Min Protectiei Copiilor si Persoanelor Vulnerabile, (dar nu numai).

  6. Re incompetenta mass-mediei in lb romana (INCLUSIV TVR si bloguri auto-declarate de tip jurnalistic), care functioneaza inca la nivel de cunostinte de nivel popular, (nu stiintific) de secol XIX, nici nu mai am cuvinte, ca mi-am facut destui nervi din cauza lor pana acum.

  7. abia acum citesc,ceeace inseamna ca am vrut sa vad cum se termina povestea.pentru autor lucrul asta este esential.cele mai bune carti se citesc cap-coada. culmea este ca te-ai plictisit de subiect si ai facut din Laura o gravida pe fond nervos.lipseste un intreg capitol de la scena violului la aceea a sinuciderii.chiar daca visul ar fi explicatia hiatului,pentru firul epic este un efect comic.nu se leaga multe.rescrie povestea ca si cum ai fi uitat complet de ea.

    1. Nici n-am avut intentia unei povestiri cursive in acel punct, ci a unei juxtapuneri de emotii, aparent anacronice – tocmai pentru a pune in evidenta efectele neasteptate la nivelul psihicului ale drogului.

      Povestea nu trebuie rescrisa. Ea a fost conceputa in 2008, constituind un reper pentru mine, legat de modul cum scriam atunci. Daca o rescriu, nu mai stiu de unde vin si unde ma duc.

  8. ai luat vreodata droguri? exista o carte a lui wilLIAM BurroUGhs numita Junky care spune ce si cum. exista componenta hard in ceeace scrii acum ,se pare ca dateaza din 2008.nb cititorii sunt 90% feminini

    1. 1. N-am luat niciodata droguri, insa am vazut reactiile unora dintre prietenii mei la ele. Intentia mea nu a fost de a analiza simptomele consumului de LSD, ci, asa cum spuneam la un moment dat, sa folosesc marja de imprevizibil a efectelor secundare pentru a accentua o idee. ¤ Tot asa, spuneam la un alt episod, ca publicarea “Povestii” in cadrul Cronicii are o motivatie bine definita: pana la aparitia pe blog, am primit doar critici la superlativ, feedback pe care l-am considerat insuficient. Am in plan un nou proiect si aveam nevoie de niste reactii “up to date”. ¤ 3. Prin urmare, faptul ca publicul meu e preponderent feminin ar fi avut relevanta doar daca scriam povestea in timp real. In plus, povestea e doar o parte a acestui blog, nu se identifica cu el (sorry pt cacofonie), blog care nu e gandit pentru un public anume, ci isi construieste el singur publicul pe care il merita. ¤ 4. Sper sa fie destul de clar ce vreau sa spun. Scriu in graba, de pe mobil, si incerc sa fiu cat mai “brief”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *