Povestea Mamaiei

mamaia-beachEste sfârşit de mai şi, cu fiecare zi care trece, vara îşi intră tot mai mult în drepturi. Gândurile zboară la concediu şi marea ne face cu ochiul… Mă rog, din ochi fac mai degrabă vânzătorii de nimicuri şi beizadelele care se cred masculi feroce în maşini germane căpătate de-a gata, sau femele irezistibile – doar pentru că au înlăturat orice diferenţă între un şort şic şi nişte bikini vulgari. În acest timp, marea îşi leagănă valurile, izbindu-le alene de mal, aşa cum făcea şi acum câteva sute de ani, când o altă beizadea, fiul paşei care stăpânea atunci ţărmul Mării Negre, a intrat în legendă.

Se spune că paşa de la Babadag călătorea adesea la Chiustenge (Constanţa de astăzi), împreună cu fiul său, Enver. De fiecare dată, alaiul se oprea la târla mocanului Costea Alisandru, căruia turcii îi spuneau Cogea Ali. Prinţul s-a îndrăgostit de fata foarte frumoasă a ciobanului şi într-o bună zi a răpit-o, urcând-o într-o barcă şi fugind pe ghiol. Furios, Costea a pornit în urmărirea turcului, dar Enver şi-a jurat că nimeni nu va mai pune mâna pe fată după el. Mocanul fiind tot mai aproape, prinţul a aruncat-o pe fată în apă. Imediat, s-au auzit strigătele disperate de ajutor ale tinerei, care o chema pe maică-sa: Mama Lia! Mama Lia! Ţipetele fetei l-au trezit din orbire pe Denver, care a sărit să o salveze. Din nefericire, tânăra s-a înecat, iar băiatul n-a mai putut decât să-i scoată trupul neînsufleţit la mal. Cu ochii plini de lacrimi, Enver nu mai putea decât să rostească în neştire Mamaia… Mamaia…  Asta înţelesese el că striga fata. După ce a lăsat moarta în braţele tatălui, prinţul a fugit din nou în apă, aflându-şi sfârşitul în undele ei. În amintirea tragicelor întâmplări, paşa a ridicat pe malul apei o moară, în jurul căreia a crescut treptat un sat, care a luat numele Mamaia.

Vedeţi, aşadar, că poveştile Mamaiei sunt mult mai frumoase decât aventurile de noapte în cluburile de fiţe. Prin urmare, îndrăznesc să vă propun un alt mod de a petrece o seară la malul mării – relaxându-vă pe terasa hotelului vostru din Mamaia şi ascultând şi alte legende dobrogene fermecătoare, cum sunt legenda lacului Techirghiol, legenda Murfatlarului, legenda Derventului ş.a.m.d.

Un articol susţinut de www.vilegia.ro, ghidul vostru către o vacanţă de neuitat la malul Mării Negre.

Comments

  1. Remarc cu ingrijorare raspandirea din ce in ce mai larga in folclorul popular turistic legat de diferite puncte turistice din Romania pseudo-legende apocrife care au de a face cu activitati de duble sinucideri in contextul unor povesti de dragoste neaprobate de autoritati, anturaj sau chiar de societatea mai larga. Inteleg ca este din ce in ce mai populara literatura din perioada Belle Epoque, de asemenea sunt de acord ca trendul romantic in arte este unul destul de important si in cadrul istoriei literaturii, insa dorinta mea este sa nu se exagereze asa de mult in acest sens pt ca pana la urma devine
    ridicol, efectiv la nivel de gen cum par azi oarecum ridicole (asa pt publicul larg) Conchita sau costumatiile de la paradele gay. Daca tot trebuie sa creeam legende, trebuie insistat pt a se promova povesti si imagini mai variate, unele din ele poate chiar cu happy ending…zau, nici chiar asa. Se sperie copiii. Si ma enervez si eu. Zau, ce chef sa mai aiba un om sa viziteze Mamaia dupa ce i s-a mai colat si povestea asta ? De aia nici nu mai e asa la moda Mamaia pt ca artistul avangardist s-a saturat si de romantici si de Belle Epoque. Ma duc sa caut sa vad daca gasesc o legenda de alt stil literar…si daca nu gasesc, o sa inventez eu una in trend mai realist, poate chiar realist socialist pozitivist neaparat cu happy ending.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *