Rarău – Note de călătorie

20150829_150743…când veţi coti spre apus, către ţinuturile păduroase ce se ridică în zare, către patria de demult a bourilor, atunci, pe măsură ce vă veţi afunda într-o lume de legendă şi de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acesta se va ridica tot mai sus, iar numele lui îl veţi auzi tot mai des… Soarele răsare sau apune pe Rarău, norii se adună sau se împrăştie pe Rarău, Moldova şi Bistriţa curg de o parte şi de cealaltă a Rarăului, turmele urcă sau coboară de pe Rarău.
(Geo Bogza – Rarăul)

Ascensiunea spre tărâmul mistic care l-a fascinat pe Geo Bogza se face pe un drum modernizat recent, cu un asfalt impecabil… şi foarte îngust. Atât de îngust, încât cu chiu cu vai pot trece două maşini una pe lângă alta – şi cum înţelegerea nu este apanajul şoferilor autohtoni, urcuşul se poate transforma foarte repede într-un chin, în care dezgustul pentru meltenismul unor participanţi la trafic va înlocui orice emoţie pe care muntele o trezeşte în sufletul călătorului.

rarau_1

Cei care nu se dau bătuţi şi reuşesc să-şi păstreze, până la baza Cabanei Rarău, buna dispoziţie, entuziasmul şi omenia sunt răsplătiţi cu o privelişte pe cinste şi o puzderie de poteci şi trasee care dezvăluie frumuseţea muntelui.

Rarau_2

Principala atracţie a zonei sunt, fără îndoială, Pietrele Doamnei – o formaţiune geologică formată din trei „turnuri” de calcar, mărginite de o centură de grohotişuri (stânci colţuroase desprinse din munte, năpădite de molizi şi jnepeni). Turnul cel mai înalt are nu mai puţin de 75 de metri, iar la steagul care flutură în vârf pot ajunge numai alpiniştii. Căţărătorii de fiecare zi se pot mulţumi cu cel de-al doilea turn, urmând traseul marcat ce porneşte de la cabană. Însă nu vă faceţi iluzii – poteca străbate grohotişul de care vă spuneam şi urcuşul nu e deloc simplu… În schimb, e destul de distractiv să-i vezi pe inconştienţii exploratori de duminică tremurând printre pietre din cauza încălţămintei potrivite pentru orice, numai pentru munte nu, suferind cu plozi de câţiva ani în braţe sau în spate. Mai puţin amuzante sunt, din păcate, gunoaiele cu care unii au crezut de cuviinţă să marcheze cărarea care duce în vârf.

Rarau_4

Dacă vă întrebaţi de unde îşi trag numele stâncile, legenda (cea mai cunoscută) spune că, în vremuri de restrişte, prigoniţi de tătari, domnitorul Petru Rareş (după al cărui nume se spune că şi munţii au fost botezaţi), familia şi o parte a averii sale s-au adăpostit într-o peşteră în aceste locuri. La rugăciunile doamnei Elena şi ale copilului Ştefăniţă, stânci mari s-au prăvălit de pe munte, peste urmăritori, dar şi peste bogăţiile domnitorului. Comoara a rămas de-atunci îngropată, iar stâncile au primit denumirea de Pietrele Doamnei.

Rarau_3

Rarăul este, fără doar şi poate, o destinaţie mirifică. Pentru călătorul care poate trece dincolo de nesimţirea unor compatrioţi, muntele dezvăluie un spaţiu arhaic, în care natura, spiritualitatea şi tradiţiile (culinare) se împletesc într-un tablou de un farmec aparte. După cum spunea acelaşi Geo Bogza,  în alte locuri pot fi munţi mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul, [dar] aici Rarăul reprezintă dimensiunea fundamentală a lumii, latură cosmică a vieţii şi a istoriei.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *