Rush (2013)

rush_2013_poster_05

Filmul: Rush
O producţie: SUA/Germania/Marea Britanie, 2013
Gen: Biografic
Durata: 2h 3min
Regia: Ron Howard
Actori: Daniel Brühl, Chris Hemsworth, Olivia Wilde

 
Despre ce e vorba?
În prima jumătate a anilor ’70, Campionatul Mondial de Formula 1 a fost definit de competiţia – încrâncenată şi cât se poate de personală – dintre doi piloţi: Niki Lauda şi James Hunt. Rush este povestea romanţată nu atât a duelurilor de pe pistă ale celor doi, cât a înfruntării tacite a două viziuni asupra vieţii în general şi a sporturilor cu motor în particular.

Cine, ce şi cum joacă?
Dacă Lauda şi Hunt au fost protagoniştii indiscutabili ai Marelui Circ în anii ’70, interpreţii lor – Daniel Brühl în rolul lui Lauda şi Chris Hemsworth drept James Hunt – sunt piesele de bază ai disputei lor ecranizate.

De departe, Hemsworth reuşeşte cel mai bun rol al carierei, portretizându-l pe exuberantul britanic. Talentul actoricesc al lui Hemsworth mai trebuie încă şlefuit, la fel cum şi comportamentul de pilot profesionist al lui Hunt trebuie şlefuit – această imperfecţiune comună transformându-l pe primul într-o oglindă cât se poate de potrivită a celui de-al doilea.

Hunt este arhetipul playboy-ului din Marele Circ, tânărul chipeş şi carismatic, a cărui pricepere în spatele volanului vine dintr-o pornire viscerală, o nevoie organică de adrenalină şi de pericol – contrastând fundamental cu inteligenţa ascuţită, ascunsă în spatele chipului mai degrabă neatrăgător [şi, ulterior, afectat iremediabil de accidentul din 1976] al lui Lauda, geniul de pe pistă, dar – mai ales – din afara ei.

Asimilarea lui Daniel Brühl drept versiunea mai tânără a veteranului pilot austriac [spre deosebire de Hunt, ucis la 45 de ani de un atac de cord, Lauda încă trăieşte] este firească, atât sub aspect fizic, cât şi din punct de vedere al personalităţii. Lipsit de orice cunoştinţe despre Formula 1, Brühl şi-a pregătit rolul lucrând îndeaproape cu adevăratul Lauda, inclusiv pe circuitul de curse, reuşind într-un final să surmonteze orice handicap, într-o manieră care l-a făcut pe fostul campion mondial să devină brusc nostalgic.

Rush se concentrează mai puţin pe competiţia sportivă dintre Lauda şi Hunt şi mai mult pe confruntarea pe plan personal dintre cei doi, iar Brühl şi Hemsworth reuşesc să surprindă foarte bine momentele-cheie dintre cele două vedete ale Marelui Circ – cu un plus pentru Brühl, al cărui efort actoricesc permite personajului său să jongleze cu emoţii diverse, de la egocentrism şi aroganţă, până la umilinţă şi umanitate.

Într-un rol secundar apare şi Olivia Wilde, dar apariţia ei (una dintre iubitele – şi, un moment dat, soţia – lui Hunt) este strict de décor, ca să respecte cadrul istoric al personajului principal.

Cum mi s-a părut?
O bună parte a copilăriei mele se leagă de dup-amiezile de duminică petrecute în faţa televizorului, urmărind transmisiunile în direct ale curselor de Formula 1. Alături de zeii şi eroii Greciei antice, de Cireşarii lui Constantin Chiriţă, de banda soldaţilor zdrenţăroşi ai lui Sven Hassel, ori de misticii fremeni ai lui Frank Herbert, Panteonul copilăriei mele este completat de nume precum Alain Prost, Ayrton Senna, Damon Hill, Nigel Mansell, Michael Schumacher, Mika Hakkinen – în diversele etape ale carierei lor, în perioada anilor ’90 şi 2000.

Limbaj: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Violenţă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Sex: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Alcool, droguri: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Acţiune: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Suspans: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Dramă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Umor: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Imagine: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
FX: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Muzică: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Atmosferă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Prin urmare, am intrat imediat în lumea Marelui Circ din Rush, la momentul pe care ni-l propune filmul: apogeul unui alt nume mare din Formula 1, Niki Lauda. Despre el auzisem câte ceva de la taică-miu, precum şi din documentarele de pe Discovery, însă despre nemesis-ul lui, James Hunt, nu ştiam nimic până să văd filmul.

Şi Rush se dovedeşte a fi o poveste captivantă, chiar şi pentru cei complet neiniţiaţi în lumea sporturilor cu motor – şi chiar dacă a fost transpus pe marele ecran de o echipă lipsită de cunoştinţe în domeniu: atât regizorul Ron Howard, cât şi protagoniştii Daniel Brühl şi Chris Hemsworth fiind la primul contact cu Formula 1. Cei trei au beneficiat, însă, de aportul direct al adevăratului Lauda, fostul pilot acceptând pentru prima dată în peste 30 de ani ca rivalitatea dintre el şi James Hunt să devină subiect de film.

Contrar aşteptărilor împătimiţilor sporturilor cu motor, Rush petrece mai puţin timp pe pistă şi mai mult în afara ei, insistând pe diferenţele de caracter din eroii săi, în dauna diferenţelor între timpii de circuit ai acestora. Meticulosului şi raţionalului Lauda i se opune înflăcărarea lui Hunt, o adevărată forţă a naturii, disputele celor doi făcând deliciul filmului.

Când, totuşi, Rush revine pe circuit, cursele de Formula 1 se rezumă la câteva highlight-uri menite să evidenţieze şi mai mult diferenţele dintre Lauda şi Hunt. În ciuda viziunii diferite asupra competiţiei, fiecare pilot posedă un atu care-l face redutabil pe pistă: primul îşi îmbunătăţeşte constant maşina şi memorează detaliile tehnice ale traseelor, iar cel de-al doilea mizează pe flerul şi curajul nebunesc de a face manevre decisive în condiţiile cele mai dificile. Secvenţele de cursă sunt reduse ca dimensiune, dar intense, chiar şi în ciuda unor romanţări care distorsionează realitatea. [Spre exemplu, în prima cursă de la revenirea după teribilul accident, Lauda obţine un merituos loc patru, profitând şi de abandonul aparent nefericit al lui Hunt. În realitate, echipa lui Hunt (McLaren) a fost penalizată din motive tehnice şi obligată să pornească în cursă de pe ultima linie a grilei de start; pentru Hunt a fost o luptă furibundă pentru recâştigarea poziţiilor pierdute, ieşind în décor la o manevră forţată. Similar, în etapa decisivă pentru câştigarea titlului în 1976, Lauda abandonează, iar Hunt îşi asigură locul trei şi punctul necesar pentru a deveni campion. Filmul lasă impresia că Lauda abandonează fiindcă decide că riscurile de a concura în condiţii nefavorabile (circuit necunoscut, ploaie torenţială) sunt prea mari, iar viaţa şi dragostea pentru soţia sa sunt mai importante; în realitate, Lauda a abandonat fiindcă pur şi simplu nu mai putea clipi din cauza arsurilor suferite la pleoape în accidentul din Germania]

Concluzia
Rush excelează în explorarea relaţiei dintre Lauda şi Hunt, precum şi în redarea modului cum rivalitatea continuă i-a transformat pe cei doi piloţi, atât pe circuit, cât şi în afara lor. E drept că, pentru un film despre sporturile cu motor, Rush este ceva mai temperat în prezentarea întrecerilor propriu-zise, dar secvenţele de cursă suprind în mod relevant – şi captivant – viteza, intensitatea şi pericolele tururilor de pistă.

Per ansamblu: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Datorită uşurinţei cu care se dezvăluie şi publicului altfel neimplicat în fenomenul Formulei 1, Rush este unul dintre cele mai bune filme – biografice în general, despre Marele Circ în particular – pe care le-am văzut în 2013.

Comments

  1. Dar filmul Bobby Deerfield (1977), r Sidney Pollack, cu

    * dl Al Pacino in rol de pilot de Formula 1 trist dupa decesulaccidentalalunui coleg +

    * d-nele Marthe Keller si Annie Duperey, prima intr-un rol probabil de d-na Clavdia Chauchat post-revolutionara (relativ la revolutia de la 1968 care a zguduit lumea culturala a secolului 20), adica bolnava de cancer, nu de TBC, iar a doua intr-un rol probabil de Eliza Doolittle din My Fair Lady +

    * diversi actori neprofesionisti in roluri de figuranti, printre care si dl James Hunt cel adevarat mentionat de tine, dl Mario Andretti, Dl Carlos Pace, dl Patrick Depailler, etc,

    un film ecranizat cam liber dupa un roman scris nu de dl Thomas Mann, ci de dl EM Remarque, Cerul nu are favoriti, care se peterece in mare parte intr-un cadru colorat placut autumnal de vara indiana, film care a primit recenzii deosebit de negative atat de la fanii dlui Remarque cat si de la fanii curselor de Formula 1, filmul asta l-ai vazut ?

    Ca eu l-am vazut cam pe la 15 ani, insa nu am avut timp sa-mi dezvolt opinii critice deosebit de rafinate fata de el, deoarece,

    a) nu am citit nici un roman de dl EM Remarque,

    b) nu am putut sa-mi iau ochii de la ochii de Bambi ai dl Al Pacino, ba chiar am resimtit la un moment dat asa impulsul sa aprob si eu suicidul asistat si eutanasia la fel ca si poporul elvetian, numai ca sa pot scapa de dna Marthe Keller din cadru.

  2. Vazut, placut. Chris Hemsworth stie sa si joace. Asta da surpriza, desi vocea lui ma irita in continuare 🙂

    Intepretul lui Lauda e acelasi actor din Goodbye, Lenin!, daca nu ma insel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *