Străini în noapte

O aşteptare pe deplin meritată.
Sunt un consumator de teatru, fără pretenţii în domeniu. Dar nu trebuie să fii cine-ştie-ce critic ca să-ţi dai seama că niciun repertoriu scenografic nu este complet fără un rol jucat de Florin Piersic.

Astfel încât mi-am dorit de multă vreme săl văd jucând în Străini în noapte, o piesă despre care n-am reuşit să aflu niciun lucru “normal” de la nimeni. Indiferent pe cine am întrebat, am primit o explozie de superlative, încheiată – obligatoriu – cu mirarea apoteotică: Adică tu nu l-ai văzut până acum?
Ei bine, nu. Aseară a fost pentru prima oară când am reuşit să ajung la piesă. Şi enervat de toţi cei care mi-au spus că a nu vedea Străini în noapte este ca şi cum ai refuza să-l întâlneşti pe Dumnezeu dacă ţi s-ar da ocazia [pentru cei familiarizaţi cu ultimele scrieri din presă despre Piersic, aluzia la Dumnezeu nu este întâmplătoare], mi-am luat bilet în primul rând.
Şi am văzut o piesă “de toate zilele”, care nu dă peste cap nimic din ceea ce ştiam despre teatru. Cele două personaje (Pierre – directorul adjunct şi Juliette – prostituată/ziaristă/fată) pot fi oricare doi trecători de pe stradă, iar ideile pe care piesa le propune sunt simple, din viaţa de zi cu zi, dar răscolitoare.
Diferenţa o fac cei doi actori. Florin Piersic, la 76 de ani şi la a nici-el-nu-mai-ştie-câta reprezentaţie este veridic şi savuros în rolul bărbatului însurat, ajuns la o vârstă fără prea mult viitor, dar cu un trecut încărcat în spate – suprins într-o zi obişnuită a vieţii sale lipsite de aşteptări. Medeea Marinescu este tânăra pentru care întâlnirea aparent întâmplătoare cu Pierre, într-un bar, şi apoi invitaţia de a-l însoţi la el acasă, o fac să trăiască ziua cea mai importantă a vieţii ei.
Juxtapunerea ordinarului unuia cu extraordinarul celeilalte dă naştere la o serie de schimbări de situaţie, de suişuri şi coborâşuri – ca într-o cursă nebunească de roller-coaster (de unde şi titlul original al piesei, Les Montagnes Russes) care culminează cu transformarea totală a personajelor în secvenţele de final. Pe tot parcursul acestui proces, chimia dintre Pierre şi Juliette este evidentă, în ciuda diferenţei de vârstă, atât pe scenă, cât şi în viaţa reală, a protagoniştilor.
După două ore, Străini în noapte s-a dovedit a fi o piesă extrem de agreabilă, punctată des de hohote de râs şi beneficiind din plin de căldura a doi actori frumoşi…
…şi a unui public care, ca niciodată până acum, n-a avut de oprit vreun telefon mobil sunând bezmetic în timpul reprezentaţiei.
P.S. Comedia a fost scrisă de francezul Eric Assous şi transpusă iniţial pe scenă de Alain Delon în rolul lui Pierre. A fost adusă în România de Radu Beligan, transformată în Străini în noapte şi încrediţată lui Florin Piersic. După chiar spusele acestuia din urmă, prezent la premiera bucureşteană, Assous a declarat că interpretarea românească l-a determinat să-şi rescrie piesa.
Nu ştiu dacă lucrurile s-au petrecut exact aşa cum le istoriseşte povestitorul Piersic, dar cred că Beligan a fost mult mai inspirat în alegerea titlului decât autorul. Străini în noapte descrie mult mai bine emoţia şi tensiunea care se creează între personaje decât impersonalul montagne-russes.

Comments

  1. Eu sunt super-fan Florin Piersic ! Dar zau nu numai din cauza ca e ff sexy, dar si din cauza ca mi s-a parut intotdeauna, mai ales de cate ori l-am vazut live in actiune, de un profesionalism asa desavarsit, de efectiv am simtit un respect atat de profund + ca doresc sa il dau exemplu ca role model pt absolut oricine, chiar si daca nu e actor de meserie ci indeplineste o alta munca. Adica nu stiou cum sa explic, efectiv mi se pare ca dansul chiar face cinste insasi muncii/profesiei de actor, cum nu reusesc poate altii chiar si ff talentati, de ex il consider si pe dl Richard Burton deosebit de talentat si chiar deosebit de constiincios in rol si se si vede cat munceste cu mare constiinciozitate, insa pe dansul il simt talentat si harnic in sens mai egoist, adica arata cat de tare e el si parca nu pare sa ii pese asa in mod special de meseria de actor si nu pare ca ii invita si pe altii sa fie si ei la fel de buni profesionisti ca el, (fie ca actor fie in alta munca), insa dl Piersic mi se pare un profesionist generos, care nu numai ca e talentat si harnic in rol, dar parca te si invita sa ii admiri meseria, si sa iti doresti si tu sa aspiri sa fii un profesionist mai bun acolo unde oi fi, in ce meserie oi activa…asa inteleg eu ca trebuie sa fie un adevarat om role model pt altii, spre deosebire, de ex doar un star de tip icoana ca dl Burton.

    1. Chiar ma gandeam ca aceasta diferenta pe care mi s-a parut ca o remarc intre cei 2 dati exemplu mai sus, e poate ca dl Burton, desi din fire, se cam stie, destul de temperamental afectiv ca om, ca actor e sau pare a fi mult mai cerebral, (ca si cum efectiv incearca prin meserie sa isi corecteze aceste porniri pasionale), pe cand dl Piersic pare a fi mai molcom-echilibrat din fire ca om, insa isi pune multa inima si afectivitate in meserie.

  2. Ar fi diferenta intre roluri traite si roluri jucate.Nu sunt fan Florin Piersic.Mi se pare haotic si balcanic ca gradina de zarzavaturi.Beligan trebuie sa fi avut curiozitatea de a vedea cum plesneste un rol la incheieturi.Pentru ca Florin Piersic este intotdeauna prea mare pentru rol.Ceeace face din el un actor slab.

    1. Nu stiu daca sunt chiar de acord decat poate pt momentele in care dl Florin Piersic recita poezii, insa in rolurile de scena sau de cinematograf, mie mi s-a parut ca este deosebit de sobru si modelat si nu isi lasa personalitatea sa acapareze rolul respectiv. Si totodata nu sunt de acord ca un actor care isi lasa personalitatea sa proprie transpara in rol este neaparat un actor slab. Ce parere ai despre d-na Jodie Foster atuncea ? Sau mai sunt, desigur si altii, dar m-am gandit la d-na Jodie Foster pt ca ea efectiv a crescut in cinematograf, este o actrita de tip cerebral retinut, mi se pare ca are totusi o personalitate oarecum rigida, si pare ca efectiv isi lasa personalitatea sa razbata in felul asta in fiecare rol pe care l-a jucat dupa ce a trecut de adolescenta. Sau ce parere ai despre d-na Huppert care este chiar o actrita deosebit de versatila de caracter deosebit de talentata, insa efectiv insista sa isi prezinte opinia personala si urme de personalitate in aproape fiecare rol pe care l-a interpretat ? (Nu stiu de ce imi vin momentan numai actrite femei in minte, ca sunt si barbati care fac chestia asta, unii chiar la nivel supralicitat auto-parodic pe deplin constienti de aceasta tendinta.)

    2. Pentru mine ca spectator este interesant rolul in primul rand si apoi actorul.Ma enerveaza sa vad un film ca s-o recunosc pe Jodie Foster sau pe oricare alt actor sau actrita.Ei trebuie sa dispara la un moment dat in rol.Ma gandesc la schematismul din Dogville versus interpretarea crescendo a conflictului. Intr-un rol mare ideea poarta actorul si nu invers.Este opinie personala.

    3. Mda, cred ca inteleg ce vrei sa zici, (mai ales ca nu am rezistat nici sa vad Dogville), eu personal chiar sunt interesat de omul-actor uneori, ba chiar adeseori, ca e totusi o arta interpretativa la care participa un om viu chiar acolo in fata ochilor mei la teatru, sau cel putin de curand totusi tot viu la cinema. Ca si la balet, opera, opereta, etc., de altfel. Si la urma urmei care naiba conflict ca nr total posibil al conflictelor umane si interumane si al povestilor lor, (desi poate nu neaparat al formei acestor povesti), e relativ limitat. In legatura cu formele, eu raman in general la preferinte clasice cu mici variatii, ca sunt mai lenes din fire, mai ales ca spectator in principal doritor de relaxare si entertainment, nu neaparat intotdeauna de suspans/surprize.

    4. Uite, chiar ieri seara, cu ocazia premierei noului film Bond la Londra, mi-am pus de-o parte o gramada de filme cu Daniel Craig, in vederea unui maraton personal de admirat Craig, ca pana acuma nu-l prea bagasem in seama, si m-am simtit cam vinovat ca imbatraneste si asta fara sa-l fi bagat si eu in seama prea mult.

      LOL ! Uite niste parodii norvegiene la Quantum Solace si Casino Royale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *