Terminator Genisys (2015)

terminator-genisys-movie-poster

Filmul: Terminator Genisys
O producţie: SUA, 2015
Gen: Action
Durata: 2h 6 min
Regia: Alan Taylor
Distribuţia: Arnold Schwarzenegger, Jason Clarke, Emilia Clarke, Jai Courtney, J.K. Simmons

 
Despre ce e vorba?
În războiul care urmează Zilei Judecăţii – momentul în care lumea intră sub controlul maşinilor –, Skynet este pe punctul de a fi învins definitiv. Pentru a se asigura că nimic nu poate schimba acest deznodământ, John Connor (Jason Clarke) îl trimite înapoi în timp pe Kyle Reese (Jai Courtney), pentru a o proteja pe mama sa, Sarah Connor (Emilia Clarke). Un set neaşteptat de împrejurări creează, însă, o altă dimensiune temporală…

Cine, ce şi cum joacă?
…una în care Sarah Connor este pregătită încă de la vârsta de nouă ani pentru destinul de viitoare mamă a salvatorului umanităţii – de către T-800 (Arnold Schwarzenegger), terminatorul reprogramat şi trimis înapoi în timp pentru a o apăra.

Afectat de trecerea timpului (a se citi îmbătrânit), T-800 păstrează, totuşi, un rol esenţial în supravieţuirea celor doi oameni vitali pentru supravieţuirea umanităţii: Sarah şi John Connor. Schwarzenegger revine în rolul care l-a consacrat şi e limpede că poate fi un terminator chiar şi în somn, iar câteodată asta este exact impresia pe care o lasă: dezinteres faţă de un context în care gardianul cibernetic are deja o experienţă de peste 30 de ani cu oamenii.

Acestei atitudini oarecum delăsătoare i se adaugă scenariul extrem de slab, care transformă încă teribilul T-800 – Old, but not obsolete – fie într-o glumă proastă (cele câteva rânjete aruncate de Arnie ici-colo nu aduc niciun plus filmului), fie într-o enciclopedie ambulantă, cu vaste cunoştinţe despre zeci de ani de evoluţie tehnologică, dar paradoxal incapabilă să se protejeze de alte modele de terminatori.

Cel mai bun exemplu al derizoriului în care Genisys aruncă personajul emblematic al lui Schwarzenegger este un scurt schimb de replici între T-800 şi Sarah Connor. Pregătindu-se să distrugă un elicopter, terminatorul îi face femeii celebrul său anunţ: I’ll be back! – la care tânăra răspunde bulversată: What?!… Asta într-un film ale cărui prime 40 de minute se vor parcă un remake al lui Terminator 2: Judgement Day, de la apariţia unui T-800/Arnold întinerit şi în căutare de haine, până la Byung-hun Lee care se vrea clona lui T-1000/Robert Patrick. Din reţeta succesului filmelor originale din 1984 şi 1991 ale lui James Cameron, Genisys păstrează doar forma. Conţinutul e un ghiveci fără sens.

Noile iteraţii ale lui Kyle Reese şi Sarah Connor nu se ridică nici ele la nivelul personajelor iniţiale. Dacă Emilia Clarke păstrează totuşi determinarea şi combativitatea Lindei Hamilton, fără însă a sugera nimic din frământările interne ale unei femei care se pregăteşte practic de o viaţă să dea piept cu maşinării feroce trimise din viitor să o ucidă, Jai Courtney nu-i conferă lui Kyle Reese nici cel mai mic artificiu emoţional, fiind la fel de plat şi gol de conţinut ca o coală de albă de hârtie. Reese este un copil al războiului, care, în loc să se joace, a învăţat ori să fugă de roboţi, ori să-i distrugă, iar odată ajuns la maturitate primeşte sarcina de a salva nu doar viaţa prietenului şi mentorului său, ci şi pe a întregii omeniri – dar raţiunea de a fi a acestui Kyle Reese nu implică asemenea mize, ci se rezumă la un simplu scenariu, conform căruia o replică sau alta trebuie rostite într-un moment sau altul. Între el şi Sarah Connor nu există nicio scânteie, apropierea lor fiind cu atât mai forţată cu cât, printre alte însărcinări idioate, T-800 este menit să-i readucă aminte fetei că trebuie să se împerecheze cu Reese.

Într-un final, Jason Clarke este o nouă viziune asupra unui John Connor ajuns la maturitate. Chipul său păstrează din plin urmele luptei împotriva maşinilor – cicatrici a căror profunzime contrastează flagrant cu lipsa lor de importanţă în povestea filmului. În condiţiile în care John Connor devine, destul de repede, altceva decât John Connor, prea multe nu mai sunt de spus. Atât doar că nu l-am simţit pe Clarke vibrând pe aceeaşi undă cu personajul. În Dawn of the Planet of the Apes, spre exemplu, a intrat mult mai bine în personaj.

Cum mi s-a părut?
Ridicol, lipsit de viziune şi de originalitate

Dimensiunile temporale alternative sunt o soluţie tot mai la modă pentru resetarea unor poveşti ajunse la capăt de drum şi construirea de noi începuturi. Din păcate, însă, Genisys nu se numără printre filmele care au avut succes cu această abordare.

Premisa din Genisys este atât de încâlcită – ori, poate, simplă însă foarte prost explicată – încât n-am priceput mare lucru. Cineva s-a gândit să şteargă cu buretele implicaţiile precedentelor două filme (Terminator 3: Rise of the Machines, respectiv Terminator Salvation) şi să dea o întorsătură originală lucrurilor – doar ca să sfârşească în a copia secvenţe întregi din producţiile de referinţă ale lui Cameron, să le încadreze în momente presupus umoristice penibile şi să le monteze pe nişte decoruri preluate din alte titluri cu o reputaţie îndoielnică (asemănarea cu Resident Evil este clară atunci când Skynet consideră că foloseşte la ceva să se proiecteze în calea celor care vor să-l distrugă sub forma hologramei unui tânăr).

Dovadă a lipsei de perspectivă din Genisys este şi introducerea lui J. K. Simmons într-un rol secundar, doar pentru ca, la un moment dat, Sarah Connor să aibă de la cine primi cheia unor cătuşe. Personajul lui Simmons devine brusc interesant când recunoaşte că, din 1984, de la prima întâlnire cu Sarah, Reese şi un terminator, a căutat răspunsuri pentru experienţa lui – iar apoi, 33 de ani mai târziu, când „trupa” se reuneşte, bărbatul este trimis pur şi simplu la plimbare.

Filmele lui James Cameron au la bază aceeaşi idee: oameni vulnerabili sunt urmăriţi de o maşină de ucis aproape indestructibilă. Goana fără oprire şi, de multe ori, fără ţintă, conferă filmelor accente de thriller, uneori chiar horror, care pun şi mai mult în valoare efemerele episoade romantice sau comice.

În comparaţie, Genisys aruncă în aceeaşi oală şi vânătoarea de oameni, şi călătoriile în timp, şi dimensiunile alternative – transformând o premisă simplă şi eficientă într-un ghiveci ininteligibil.

Concluzia
Alături de Batman, Star Wars, Star Trek, Die Hard, Rambo sau Indiana Jones, seria Terminator este o plăcere vinovată, care mă va trimite la cinema cu fiecare film lansat. Dar asta nu mă face părtinitor. Şi pot afirma cu toată convingerea că Genisys este un rateu monumental. Dacă Terminator Salvation este văzut drept un film slab (deşi n-am înţeles niciodată de ce şi chiar mi-ar plăcea să văd o continuare a poveştii în aceeaşi notă), atunci Genisys este execrabil. Junk.

Am tot mai mult convingerea că singurul care poate readuce într-adevăr la viaţă franciza Terminator este numai creatorul ei: James Cameron. Deja s-au adunat trei filme care susţin această ipoteză.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *