The Conjuring (2013)

246460id1c_Conjuring_INTL_27x40_1Sheet.indd

Filmul: The Conjuring
O producţie: SUA, 2013
Gen: Horror
Durata: 1h 52min
Regia: James Wan
Actori: Vera Farmiga, Patrick Wilson, Ron Livingston

 
Despre ce e vorba?
La începutul anilor ’70, Roger (Ron Livingston) şi Carolyn Perron, împreună cu cinci fete, se mută într-o casă nouă din Rhode Island. Imediat, cei şapte trăiesc experienţe dintre cele mai terifiante, începând cu moartea subită a câinelui familiei – singurul suficient de inteligent să nu intre în casa neprimitoare – şi continuând cu sunete ciudate, mirosuri bizare, ceasuri care se opresc toate în acelaşi moment, uşi care se mişcă singure şi umbre prin colţuri întunecate. Carolyn Perron îi abordează pe soţii Warren, Lorraine (Vera Farmiga) şi Ed (Patrick Wilson), investigatori renumiţi ai fenomenelor paranormale – care suspectează o prezenţă demonică. Lucrurile se complică odată cu posedarea Carolynei, exorcizarea rămânând singura soluţie pentru salvarea familiei Perron.

Cine, ce şi cum joacă?
Câţiva oameni talentaţi (Farmiga, Wilson, Livingston) reuşesc să transmită privitorului tensiunea din viziunea artistică a regizorului. Wilson este deja un veteran al horror-urilor semnate James Wan (dar, spre deosebire de Insidious, personajul său face un pas înainte din postura de victimă, folosindu-şi experienţa pentru a lupta împotriva răului), în timp ce Farmiga redă excelent vulnerabilitatea lui Lorraine, ale cărei abilităţi de medium sunt atât punctul ei forte, cât şi principala ei slăbiciune.

Per ansamblu, toţi cei implicaţi în evenimentele din The Conjuring sunt ancoraţi în realitatea filmului, rezonând cu gravitatea întâmplărilor.

Cum mi s-a părut?
Devine tot mai evident faptul că Hollywood-ul trebuie să găsească un punct de plecare pentru filmele horror, altul decât venirea într-o casă izolată, veche şi lugubră, cu-n trecut ascuns, a unei familii neştiutoare, care ori trăieşte iluzia că s-a mutat într-un paradis terestru, ori este cuprinsă de îndoieli din prima clipă, dar se încăpăţânează să le ignore – chiar şi după ce nelipsitul animal de companie moare subit.

Limbaj: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Violenţă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Sex: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Alcool, droguri: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Acţiune: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Suspans: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Dramă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Umor: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Imagine: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
FX: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Muzică: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Atmosferă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Trecând peste acest conformism, care contaminează şi cealaltă poveste a lui Wan – Insidious, marele merit al lui The Conjuring este faptul că întreaga atmosferă a filmului este construită fără ajutorul CGI-urilor la modă şi fără a scălda decorurile într-o baie de sânge. Ca şi Insidious, The Conjuring este un come-back la cinematografia horror a anilor ’70-’80, folosind tehnici elementare: unghiuri de filmare diverse, machiaje complexe, sunete bizare etc. Regizorul James Wan şi-a făcut o practică din a lucra cu bugete mici, realizările sale artistice având un impact cu atât mai puternic. Totuşi, oricât de eficiente sunt sperieturile din The Conjuring, odată cu genericul de final tensiunea dispare. Povestea nu are profunzime, lipsindu-i acea angoasă reziduală pe care un film precum The Shining o lasă în urma sa.

Mare parte din emoţia filmului se datorează precizării bazat pe fapte reale. În teorie, The Conjuring prezintă unul dintre cele mai dificile cazuri din lunga activitate a soţilor Warren – Lorraine, un parapsiholog talentat şi Ed, singurul om nehirotonisit acceptat de biserică drept un expert în demonologie. Pornind de la această premisă, nu-mi dau seama unde se trage linia între realitate şi ficţiune în film, dar ideea că, într-adevăr, unii oameni au văzut cu ochii lor semeni ţintuiţi în scaune şi atârnând de tavan cu capul în jos, este cel puţin neliniştitoare.

Punctul de real interes al filmului este incursiunea într-unul dintre cele mai dorite medii de muncă: campusul Google. Din acest punct de vedere, The Internship este un excelent material de promovare pentru companie. Într-o notă comică, uneori parodică, filmul expune câteva dintre ideile de bază ale Google.

Concluzia
Dincolo de orice analiză, The Conjuring este un film care merită văzut. Unii s-au grăbit să-l proclame cel mai bun film horror din 2013 şi o capodoperă a genului. Poate nu e chiar aşa [personal, cred că Sinister este mult mai tulburător], dar – oricum – filmul dovedeşte că progresul tehnologic şi acurateţea efectelor speciale nu vor substitui niciodată pe deplin geniul creativ şi talentul regizoral.

Per ansamblu: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Fie şi numai pentru acest lucru, The Conjuring merită apreciat, chiar şi de cei care cred că le-au văzut pe toate şi se consideră connoisseur-i ai genului horror.

Comments

  1. Mama ce sistem de rating ai instituit 🙂
    Eu am tot incercat sa-l vad la cinema, dar fara noroc pana acum. Am inteles (si in continuare inteleg) ca-i printre putinele horror-uri care merita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *