The Hobbit: The Desolation of Smaug (2013)

hobbit-desolation-of-smaug-poster

Filmul: The Hobbit: The Desolation of Smaug
O producţie: SUA, 2013
Gen: Fantasy
Durata: 2h 41min
Regia: Peter Jackson
Actori: Ian McKellen, Martin Freeman, Richard Armitage, Orlando Bloom, Evangeline Lily, Luke Evans, Cate Blanchett, Benedict Cumberbatch, Lee Pace, Hugo Weaving

 
Despre ce e vorba?
Pornit într-o călătorie neaşteptată, alături de ceata gnomilor fără casă a lui Thorin Oakenshield (Richard Armitage) şi de vrăjitorul Gandalf (Ian McKellen), Bilbo Baggins (Martin Freeman), îşi continuă aventurile pentru recucerirea Muntelui Erebor…

Cine, ce şi cum joacă?
În peripeţiile sale, Bilbo evoluează continuu, dezvoltându-şi chiar o latură sinistră şi înfricoşătoare, ca urmare a experienţelor repetate cu Inelul aducător de rele. Totuşi, chiar dacă, pe parcurs, hobbitul îşi descoperă resurse nebănuite de curaj, Bilbo rămâne acelaşi Baggins from the Shire: vizibil speriat în mare parte din timp – dar capabil să-şi învingă în mod decisiv frica. Fiind singurul personaj al cărei soartă nu este deja stabilită printr-o profeţie străveche, Bilbo este reprezentantul umanităţii (şi al liberului ei arbitru) pe tărâmul fantasticului.

Restul distribuţiei se ridică la un asemenea calibru, încât e greu să depistezi o verigă într-adevăr slabă.

Dintre cei “de-ai casei”, doar Gandalf pare mai şters, bătrânul vrăjitor trecând în planul secund al poveştii, în expediţia sa de demascare a lui Sauron (în traducere liberă, Gandalf este scos din “tabloul narativ principal” şi trimis să înfrunte un malefic ecran verde – poate o consecinţă directă a sănătăţii precare a lui McKellen, depistat cu cancer la prostată).

De partea nou-veniţilor se remarcă Thranduil (Lee Pace), arogantul şi puţin-efeminatul rege al elfilor de pădure, alături de fiul său, Legolas (Orlando Bloom) – versiunea rudimentară (a se citi kung-fu killing machine) a propriului său personaj din Lord of the Rings – şi de Tauriel (Evangeline Lily), căpitan în garnizoana elfilor şi personajul cu adevărat ficţional din tot filmul, în sensul că nu există în universul literar imaginat de Tolkien.

Limbaj: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Violenţă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Sex: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Alcool, droguri: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Acţiune: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Suspans: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Dramă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Umor: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Imagine: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226&#8226
FX: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Muzică: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Atmosferă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Bijuteria filmului rămâne însă Smaug, balaurul născut din îmbinarea aproape perfectă a graficii generate pe calculator cu talentul vocal al lui Benedict Cumberbatch. Chiar dacă un dragon nu este ceva nou pe marele ecran, Smaug nu doar scuipă flăcări şi distruge totul în jurul său, ci chiar joacă. Smaug este un monstru (primul lucru pe care-l face la prima întâlnire cu publicul este să distrugă un oraş), dar ochii arzători şi limbajul şuierător, manierat, al lui Cumberbatch îl fac de-a dreptul simpatic în ochii spectatorului… Din păcate, odată încheiată înfruntarea verbală cu Bilbo, Smaug se transformă în propria lui caricatură, arătându-se incapabil să ucidă măcar una dintre piticaniile care-i tulbură liniştea.

Cum mi s-a părut?
Sunt un profan al universului tolkian, astfel încât discuţia se va purta strict sub aspect al experienţei cinematografice – una mult mai dinamică decât precedentul Hobbit. Practic, filmul este o înlănţuire de scene de acţiune (dintre care momentul evadării din Mirkwood a gnomilor, în butoaie plutitoare, este cea mai spectaculoasă), lăsând privitorului prea puţine momente de respiro. Lucru bun sau rău, cert este că mai bine de două ore şi jumătate de film trec mult mai repede decât au făcut-o la primul episod al trilogiei. Iar o altă concluzie este că wood-elves kick ass!…

and wood-elves-girls even better! După toate aparenţele, singurul motiv pentru care frumoasa şi bătăioasa Tauriel apare în poveste este pentru a mai “dezmorţi” privirile obosite de o distribuţie eminamente masculină.

Din punct de vedere vizual, filmul este o încântare: peisajele, personajele – atmosfera este acolo, chiar şi fără 3D, a cărui menire este mai degrabă să ofere “adâncime” (la propriu) poveştii, decât să “împungă” spectatorul cu diverse elemente de décor. Totuşi, odată ce filmul coboară în regatul de sub munte al gnomilor, efectul 3D devine neglijabil.

Muzical, însă, The Desolation of Smaug pare pustiit de originalitate, coloana sonoră limitându-se strict la variaţiuni ale temei Misty Mountains Cold din An Unexpected Journey.

Concluzia
De sine stătător, The Hobbit: The Desolation of Smaug este un basm cinematografic în toată puterea cuvântului, în maniera deja cunoscută şi aşteptată de la Peter Jackson – chiar dacă Hobbitul nu atinge tocmai măreţia lui Lord of the Rings. Însă cred că tocmai existenţa acestui precedent, coroborată cu faptul că sursa noii poveşti este o carte – doar una, şi nici aceea foarte mare, pentru trei filme – duc la atitudinea rezervată a unora.

Per ansamblu: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Lipsit fiind de lectura lui Tolkien, sunt înclinat să dau mai mult crezare propriului meu feeling de după vizionarea filmului, şi mai puţin celor care îl acuză pe Jackson de “trucarea” universului tolkian. E posibil ca regizorul să-şi fi luat o libertate prea largă introducând, ignorând sau lungind exagerat unele elemente din carte, dar – una peste alta – a doua descălecare a hobbitului mi-a plăcut mai mult decât prima.

Filmul nu e o capodoperă ireproşabilă, sfârşitul putea să nu fie atât de abrupt, iar adaptarea în română a titlului putea să păstreze ceva din farmecul originalului [dintre toate înţelesurile posibile – devastare, paragină, părăsire, pustiire, ruină, singurătate – românii s-au limitat la traducerea literală, lipsită de măreţie], însă Desolation of Smaug merită văzut.

Comments

    1. Parca nu m-a miscat cine stie ce Stephen Fry, de asta nici nu l-am mentionat.

      Si da, pus in context, Hobbitul e cam tras de urechi… ca sa fie mai lungi 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *