The Host (2013)

the-host-805384lThe Host este un nou concept marca Stephenie Meyer, îmblânzitoarea de lupi şi de vampiri din spatele seriei Twilight. Aşadar, interesant de văzut dacă scriitoarea poate şi altceva decât siropuri pentru adolescenţi cu inserţii fantasy… Totodată, The Host este o iniţiativă regizorală a lui Andrew Niccol, omul implicat şi în proiecte precum Gattaca, The Truman Show, Lord of War sau In Time. În consecinţă, un regizor cu potenţial pentru un material sursă de succes (comercial) – cele două premise care mi-au stârnit interesul pentru a vedea The Host. Concluziile?…

Lupii şi vampirii sunt înlocuiţi de Suflete extraterestre, entităţi care folosesc trupul uman drept gazdă, ştergând conştiinţa “proprietarului” de drept, aşa cum ai formata un hard-disk. Mai mult de 99% din populaţia Pământului a fost convertită şi umanitatea mai există doar sub forma unor grupuri izolate de rezistenţă. Prin forţa împrejurărilor, rebela Melanie Stryder (Saoirse Ronan), devine gazda entităţii numite Wanderer/Wanda, cele două coexistând în acelaşi trup şi, ulterior, îndrăgostindu-se de doi băieţi diferiţi. Prin urmare, aşchia nu sare departe de trunchi, ochii nu mai sunt roşii sau aurii, ci capătă nişte cerculeţe albastre (semnul instalării unui Suflet în corpul-gazdă), iar motivele sci-fi sunt doar un pretext pentru încă un teen love story.

Pe de altă parte, regizorul Andrew Niccol pare atras de studiul oamenilor ce trăiesc în societăţi artificiale (vezi Gattaca – societatea predeterminată genetic, The Truman Show – individul captiv în propriul său reality-show). Indiferent dacă indivizii o conştientizează sau nu, modul acesta de-a exista ridică numeroase întrebări de ordin filozofic, ducând implicit la o cinematografie cu substraturi şi subînţelesuri. În The Host, însă, totul este simplu simplist şi la vedere: informaţia este livrată brut, sub forma dialogurilor dintre personaje – schimburi de replici sterile, lipsite de orice fel de creativitate. Discuţiile dintre surorile de conjunctură Melanie şi Wanda – în care fiinţa Wanda vorbeşte aparent de una singură, cu o voce din off – sunt de-a dreptul puerile, fiind un bun exemplu al lipsei de fantezie care descrie această ecranizare a unui material literar. În afara protagonistei, forţate la o existenţă duală, celelalte personaje sunt unidimensionale şi nu cunosc niciun fel de evoluţie (într-un film de peste două ore).

Strict după aceste coordonate, The Host este cel puţin la fel de neimpresionant ca şi episoadele din Twilight. Dar… În răstimpuri, imaginea superbă şi muzica distrag în mod fericit atenţia de la acţiunea propriu-zisă. Personal, peisajul deşertic, comunitatea restrânsă a rebelilor refugiaţi într-un munte şi eco-sistemul bazat pe ape termale şi energie solară mi-au creeat un deja-vu plăcut cu Dune (seria din 2000), cu atât mai mult cu cât în ambele filme apare William Hurt, iar ochii distincţi ai oamenilor-gazdă seamănă cu privirea aparte a fremenilor de pe Arrakis. Din păcate, asemănările se opresc aici, lumea şi mitologia creionate de Meyer fiind complet superficiale în comparaţie cu întreg universul zămislit de Frank Herbert (dintr-o idee cât se poate de pământeană: fixarea dunelor de nisip cu ajutorul ierburilor).

Când nu vorbeşte cu ea însăşi într-o manieră atât de copilărească, Saoirse Ronan joacă foarte bine, dat fiind cadrul general, de categoria B, al filmului. De fapt, în materie de actori, The Host se împarte în Ronan şi ceilalţi – ceilalţi fiind inerţi emoţional, dar arătoşi, semn clar că publicul vizat este în mare parte acelaşi ca pentru Twilight.

Aşadar, într-un final, The Host este mai bun decât Twilight, dar numai datorită lui Ronan şi elementelor de estetică. Altfel, lipsa de imaginaţie a regizorului Andrew Niccol depreciază şi mai mult materialul-sursă, o carte faţă de care nu manifest nicio curiozitate, scriitura lui Stephenie Meyer menţinându-se la acelaşi nivel submediocru şi infantil. Sunt convins că doar succesul comercial al filmelor Twilight a făcut posibilă apariţia lui The Host pe marele ecran.

Comments

  1. Ma, tu esti sursa mea de filem in ultima vreme :)) Nici nu am stiut ca tantia Meyer a mai scris si altceva in afara de teenage-vampires..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *