The Monuments Men (2014)

the-monuments-men-poster

Filmul: The Monuments Men
O producţie: SUA, 2014
Gen: Drama
Durata: 1h 58min
Regia: George Clooney
Actori: George Clooney, Matt Damon, Bill Murray, John Goodman, Jean Dujardin, Cate Blanchett

 
Despre ce e vorba?
The Monuments Men are la bază una dintre multele poveşti cutremurătoare ale celui de-al doilea război mondial: în cadrul programului american MFAA (Monuments, Fine Art and Archives Program), o echipă de experţi este trimisă pe frontul european, cu misiunea de a recupera şi returna proprietarilor de drept nenumăratele obiecte de artă (sculpturi, tablouri, fotografii şi altele) căzute pradă jafurilor sistematice ale regimului nazist. Întrecerea dintre Aliaţi, care preiau controlul războiului, şi acoliţii lui Hitler, care distrug depozitele de artă din simpla dorinţă de a le face în ciudă inamicilor, a fost supranumită “cea mai mare vânătoare de comori a omenirii”.

Cine, ce şi cum joacă?
Filmul abundă de vedete, începând cu regizorul şi protagonistul George Clooney şi încheind cu personajul prea puţin explorat al lui Cate Blanchett.

Clooney, alias Frank Stokes, este cel care trage sforile în echipa eroilor monumentelor, iar mâna sa dreaptă este James Granger (Matt Demon) şi, practic, Danny Ocean face încă o dată jocurile în stilul consacrat de aventurile sale din Las Vegas. Viziunea lui Clooney asupra militarului Frank Stokes n-are nimic de-a face cu delicatul context în care-l regăsim. Lumea este în ruine, iar valul nazist pustieşte omenirea de valorile sale spirituale, creaţia artistică de sute de ani este pe punctul de a fi ştearsă din paginile istoriei – iar demersul lui Clooney/Stokes de a salva câte ceva din toate astea seamănă mai degrabă cu un road trip de bătrânei hazlii şi inofensivi, decât cu o goană disperată de a le smulge prada naziştilor.

Nici echipa pe care Stokes o adună laolaltă nu este mai presus de liderul ei. Actori dovediţi, Bill Murray, John Goodman ori Jean Dujardin construiesc o trupă cu un real potenţial comedic, dar aproape complet ruptă de realitatea cruntă a războiului. Seniorii se plimbă nestingheriţi de-a lungul şi de-a latul frontului european, fumează ţigări cu soldaţi germani, sau umblă aiurea prin câmpuri după cai rătăciţi – transmiţând privitorului un mesaj confuz, care oscilează între seriozitatea brutală a unei poveşti de pe front şi comicul burlesc al unei parodii.

Personajul cel mai ciudat este de departe Claire Simone (Cate Blanchett), o femeie suspectată de nemţi a avea legaturi cu Rezistenţa şi bănuită de francezi de colaboraţionism cu trupele germane. Claire deţine informaţii vitale pentru efortul oamenilor din MFAA, dar personajul este abordat grosolan, trecând de la refuzul total de a coopera cu americanii la transparenţa deplină fără o evoluţie reală şi coerentă a personajului.

The Monuments Men beneficiază de o distribuţie solidă, cu o interpretare pe măsură, însă într-un registru cu totul nepotrivit cu povestea din fundal şi mesajul ce se vrea transmis.

Cum mi s-a părut?
Al doilea război mondial este o sursă de inspiraţie practic nelimitată pentru lumea filmului. În cazul nostru particular, The Monuments Men are în spate o poveste cu un potenţial dramatic enorm, de la contextul istoric în sine, până la protagoniştii care consideră că niciun sacrificiu nu este prea mare pentru salvarea conştiinţei artistice a umanităţii.

Limbaj: &#8226 &#8226 &#8226
Violenţă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Sex: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Alcool, droguri: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Acţiune: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Suspans: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Dramă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Umor: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Imagine: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
FX: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Muzică: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Atmosferă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Per ansamblu: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Totodată, The Monuments Men este turnat pe baza unui scenariu lipsit de identitate, care nu reuşeşte în două ore de peliculă să se afirme nici ca mărturie a unui moment istoric delicat, nici ca reinterpretare parodică a acestuia. Această inconsistenţă se dovedeşte fatală filmului, lipsindu-l atât de dramatismul circumstanţelor, cât şi de un umor bine închegat.

Timp de două ore, filmul se poticneşte la fiecare schimbare de fir narativ. Dacă evenimentele devin prea serioase, atunci tensiunea este risipită de un moment hazliu, care aruncă povestea în derizoriu. Şi invers, când acţiunea se simte vădit mai confortabil într-o atmosferă relaxată á la The Great Escape, brutalitatea războiului se insinuează iarăşi, cu sângele, durerea şi moartea aferente. Această necontenită schimbare de ritm distruge coeziunea poveştii şi zăpăceşte privitorul.

Pe de altă parte, nici personajele nu au capacitatea de a implica emoţional publicul. Încă de la bun început, filmul aruncă o răspundere colosală pe umerii militarilor din MFAA, însă, odată ce personajele sunt introduse în scenă, gravitatea împrejurărilor dispare. Oamenii lui Stokes sunt puţin mai mult decât nişte pensionari în haine de război şi niciunul nu reuşeşte cu adevărat să spună ceva despre el. Soldaţii există acolo şi atunci, fără o poveste personală, fără o motivaţie de a fi, alta decât voinţa scenaristului. În consecinţă, când doi bărbaţi mor, e greu ca pierderea de pe ecran să fie transpusă în conştiinţa privitorului.

În aceste condiţii, concluzia potrivit căreia veşnicia artei justifică până şi sacrificiul unei vieţi omeneşti este de-a dreptul ridicolă.

Concluzia
Acestea fiind spuse, The Monuments Men nu este un film rău – raportat strict la produsul finit de pe ecran. Raportat însă la potenţialul său uriaş – dramatic sau, pur şi simplu, documentaristic – filmul este un fiasco de proporţii.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *