The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part I

Ce nu te omoară, te face mai puternic.
Este cazul Bellei Cullen, fostă Swan în filmul de faţă. N-au reuşit s-o omoare nici vampirii filmelor anterioare, nici partidele de sex cu năbădăi împreună cu newly wed Edward, nici sarcina care a evoluat într-o lună şi jumătate cât altele în nouă, şi nici naşterea copilului jumătate om – jumătate vampir – şi (probabil) jumătate lup [Trei jumătăţi ale aceluiaşi întreg? Da, se poate; doar suntem în filmul în care poţi să aduci pe lume un copil sfârtecându-i pelvisul maică-sii cu colţii – de vampir].
Deci, aviz amatoarelor: dacă vă pomeniţi cu un vampir pe coadă, într-un final, o să vi se facă ochii roşii.
Este cazul nefericitului Jacob Black, care şi-o ia peste bot (uneori literalmente) în fiecare film de la mult-mai-palidul-şi-veşnic-îngheţatul Edward [Aţi văzut Fright Night – altă “perlă”? Pe modelul Jerry the Vampire, de ce nu i-au spus mezinului Cullen mai simplu: Ed?… Probabil Edward sună mai matur şi chiar credem că tipu’ are o sută de ani]. A suportat el cum a suportat iubirea dintre Bella şi bloodsucker, i-a picat extrem de greu treaba cu sexul, dar – până la urmă – s-a lăsat cu happy-end: şi-a descoperit sufletul pereche în nou-născuta Renesmee (de-aici treaba cu jumătatea de lup) şi, cumva, şi-a adus aminte că el e sânge albastru şi este îndeptăţit la aere de conducător de trupă canină.
Deci, aviz amatorilor: oricât aţi trage voi la sală, oricând vă puteţi trezi cu unu’ palid, nedormit şi cu păru’ sculat care să vă sufle gagica!
Şi este şi cazul muritorului de rând din toată treaba – respectiv spectatorul din sala de cinema. Pe lângă toate întrebările pe care un asemenea film ţi le ridică (Oare au lansat mai întâi parodia şi abia dup-aia urmează filmu’ pe bune?… Şi dacă este filmul care trebuie, e numai cu şi despre retarzi?… Iar dacă ăsta e un film prost, următorul cât de oribil va fi?… De fapt, de ce-a fost nevoie de două filme?), ai parte şi de o certitudine. De fapt, două:
Certitudinea nr. 1: filmul ăsta face noţiunea de film prost să sune bine;
Certitudinea nr. 2: până la urmă, dintr-o serie de cărţi mediocră, nu pot ieşi decât nişte filme jalnice.
Interesant e că nu fac parte din mult-hulita categorie a celor anti-Twilight. Primul film a părut interesant: clasicul teen movie, dar cu un element de noutate (respectiv teenager-ii din film au şi nişte apucături animalice). Al doilea a fost de-a dreptul enjoyable: nişte efecte vizuale destul de reuşite, intercalate într-o acţiune cu un ritm OK şi o coloană sonoră superbă. Al treilea film s-a întors la ideea că un film cu adolescenţi nu-şi poate depăşi condiţia. Dar al patrulea, cel de faţă, a fost un FAIL de proporţii: un joc actoricesc extrem de slab (după Water for Elephants, mă aşteptam mai mult de la Robert Pattinson – mai ales că suntem în porţiunea de roman cea mai lentă, unde este mai mult loc pentru emoţii) [despre Kristen Stewart şi Taylor Lautner nici nu mai zic, că n-am sesizat nici cea mai mică evoluţie] şi un scenariu fără consistenţă, ca un şvaiţer găurit: lăsând la o parte scenele de-a dreptul idioate (vezi nunta, sau naşterea Bellei, ori eforturile de înviere ale lui Edward – mă mir că n-a muşcat-o de nas), firul narativ are mari lipsuri în ceea ce priveşte elemente cheie din carte. Astfel, Cullen-ii caută orice informaţie despre copiii-vampir, dar habar n-avem de ce sunt aşa speriaţi; Jake îşi tot rupe hainele de pe el dar n-avem nici cea mai mică idee despre cât de greu i-a fost să accepte schimburi noi sau mâncare de la vampiri; iar în rândul lupilor se stabileşte o nouă ordine, din câte înţelegem noi, bazată pe nepotism – nicio vorbă despre genealogia tribului şi umbra lui Ephraim Black.
În concluzie, dacă şi tu crezi că Robert Pattinson este cel mai sexy bărbat în viaţă, Breaking Dawn is your thing (la o adică, o excursie la Rio şi un sejur romantic pe o insulă pustie cu-n vampir cu rădăcini british nu-i de ici, de colo). Dar, dacă vrei şi puţin thrill de la o poveste cu vampiri şi vârcolaci, îţi recomand Underworld.
Iar dacă într-adevăr te plictiseşti, îţi recomand tot Underworld – Kate Beckinsale în piele neagră nu trebuie, sub nicio formă, ratată.

P.S. Apropo, toată agitaţia asta din Twilight nu putea fi în jurul lui Alice (Ashley Greene)? Alice este deja vampiriţa care Bella nu va fi niciodată.

Comments

  1. exact asta e si senzatia mea: ca e repezit, ca detaliile sunt prea trecute cu vederea, ca povestea se vrea a fi un basm prost scris si chiar mai prost pus in scena.

    pe de alta parte, we are too old for this shit! :))
    hadasa

  2. Nu cred… Un basm cinematografic precum “Lord of the Rings” m-a entuziasmat mai mult pe mine decat a facut-o pe varul meu de opt ani, care la momentul respectiv descoperea dragonii si toate nebuniile.

  3. Eu am citit cartile si pot spune ca mi-au placut la nebunie. Filmul nu prea are legatura… lipsesc multe treburi. Dar mie mi-a placut dintr-un singur si suficient motiv. E o buna poveste pentru adulti. Fie ca suntem adolescenti sau tineri, avem in continuare nevoie de povesti. De la o varsta incolo nu ne mai poti spune povesti cu zane. Vampirii si varcolacii (care by the way sunt “vegetarieni”) care au o poveste de iubire alaturi de un muritor de rand, reprezinta un subiect mult mai antrenant. Dar ma repet… cartile sunt foarte bune.

  4. E clar ca seria si-a format un public consistent. Povestea nu e rea, dar ambalajele – literar si cinematografic – sunt dezamagitoare… Am primit intreaga serie de carti cadou de Craciun. Pana la Anul Nou le citisem deja – mi s-au parut extrem de facile, fara nicio provocare. Mai slabe chiar si decat “Codul lui Da Vinci”.

  5. Foarte simpatica “recenzia”! M-am distrat copios, dar cum n-am vazut decat partile 1 si 2, mi-ai cam stricat surpriza.
    Voiam sa-l tarai pe ursu' meu la un maraton Twilight, doar ca sa-l chinui, dar mi-am dat seama ca mai tare m-as zvarcoli eu sa revad primele parti. Acum ca mi-ai zis ce urmeaza sa se intample, nu stiu daca mai pot vizualiza finalul apoteotic (exceptand cazul in care nu mai este nici o alta varianta, mi-am facut o lobotomie care n-a mers prea bine, sau n-a mers cu nici un somnifer si lapte cu miere, si tin musai sa dorm).
    Iarta-mi vorba lunga…

  6. Eu sunt tipul care vede unele filme si de 7-8 ori, fara sa-si piarda entuziasmul. Dar filmele “Twilight” sunt once in a lifetime…

    De felul meu, nu-mi place sa le stric altora surpriza, dar – in cazul de fatza – nu cred ca e ceva de stricat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *