The World’s End (2013)

worlds-end-poster

Filmul: The World’s End
O producţie: Marea Britanie, 2013
Gen: Comedie
Durata: 1h 49min
Regia: Edgar Wright
Actori: Pierce Brosnan, Simon Pegg, Rosamund Pike, Martin Freeman, Nick Frost

 
Despre ce e vorba?
Cinci bărbaţi, prieteni din copilărie, se reunesc pentru a încerca să ducă la bun sfârşit o aventură începută cu 20 de ani înainte: să “marcheze” în aceeaşi seară toate cele 12 pub-uri din orăşelul lor natal, o mică localitate de provincie. Într-un mod complet neaşteptat, gaşca de prieteni devine singura – şi nebănuita – şansă a omenirii de a lupta împotriva unei invazii extraterestre.

Cine, ce şi cum joacă?
Simon Pegg, Nick Frost, Martin Freeman, Paddy Considine şi Eddie Marsan sunt cei cinci temerari ce-şi propun să ajungă până la capătul lumii (eng. the world’s end – numele ultimului bar din lista celor 12)… ori până la sfârşitul filmului. Veterani ai altor filme regizate de Edgar Wright [alături de Shaun of the Dead şi Hot Fuzz, The World’s End închide aşa-numita trilogie Cornetto a regizorului], toţi sunt actori britanici, astfel încât filmul propune o cantitate serioasă de umor specific englezesc.

Motorul acţiunii este Simon Pegg, în rolul lui Gary King, un adult blocat în adolescenţă şi cuprins de o efeverscenţă bahică de neoprit. Chiar şi după descoperirea şocantului adevăr despre invazia extraterestră, singurul gând al lui Gary the only fucking King se îndreaptă către următoarea halbă de bere, care-l va duce şi mai aproape de împlinirea visului din tinereţe.

Însă figura cea mai cunoscută publicului larg este Martin Freeman (aka Bilbo Baggins din fascinantele ecranizări ale poveştilor lui Tolkien). Paradoxal, personajul său – Oliver Chamberlain – îşi petrece jumătate din film arătându-ne doar jumătate din chip, mai exact gura şi bărbia, cealaltă jumătate fiind spartă (la propriu!) de vlăjganul găştii, Andy Knightley (Jack Frost).

În roluri secundare apar Rosamund Pike, drept Sam, ţinta amoroasă a doi dintre băieţi, şi Pierce Brosnan, unul dintre profesorii din tinereţe ai celor cinci.

Cum mi s-a părut?
În timp ce mă pregăteam să văd The World’s End, a sunat telefonul – un prieten. Dintr-una într-alta, îi amintesc de film.

Ce film zici?, mă întreabă.

The World’s End, o comedie.

Văleu, lasă-mă cu filme dintr-astea, comedii cu roboţi…

Limbaj: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Violenţă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Sex: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Alcool, droguri: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Acţiune: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Suspans: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Dramă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Umor: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Imagine: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
FX: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Muzică: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226
Atmosferă: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

Care comedie cu roboţi?, mă întrebam, după zece minute în care filmul părea că ia forma unui The Hangover în stil englezesc. Apoi, în toaleta unui bar, un adolescent s-a făcut cioburi, precum un bibelou de porţelan. Aşa, out of the blue (vedeţi filmul şi o să înţelegeţi semnificaţia culorii)… De-atunci, totul s-a transformat într-o cursă nebună după bere, printre extratereştri cu cap-girofar, povestea culminând cu o discuţie pseudofilozofică á la Matrix, între “afumatul” Gary King şi o entitate extraterestră cu vocea lui Bill Nighy

Pe mine The World’s End m-a distrat şi mi-a plăcut: pentru prestaţia “celor cinci muschetari”; pentru twist-ul extrem de imprevizibil, prin care, pornind de la bere, The World’s End a dat-o în SF-uri; pentru efectele speciale care mi s-au părut foarte bine realizate; şi, mai ales, pentru cuplul Gary King – Andy Knightley, o reinterpretare a celebrilor Stan şi Bran.

Spre deosebire de alte filme în care Pământul este invadat de extratereştri [mai ştie cineva cât era scorul?], morala celui de faţă este că străinii din univers sunt – în fapt – singura salvare a planetei. În consecinţă, alungarea lor de către incorigibilul Gary King desăvârşeşte aura de antierou a acestuia.

Concluzia
The World’s End a fost nesperat de distractiv, însă – clar! – nu e o comedie pentru orice fel de public. Umorul englezesc amestecat cu roboţi extratereştri va duce la o împărţire foarte rapidă

Per ansamblu: &#8226 &#8226 &#8226 &#8226 &#8226

în tabere pro şi contra ideii lui Wright. Totuşi, eu cred că, fără să fie o bijuterie cinematografică, filmul se ridică deasupra multor comedii din 2013.

Comments

  1. De când aștept să văd filmul ăsta… 🙂 Mi-au plăcut și celelalte două din trilogie (mai mult Shaun of the dead)dar pe acesta din urmă nu l-am văzut încă. Nu știu câți agreează umorul englezesc, dar mie îmi place 🙂

    1. In momentul cand am constientizat ca urmaresc, intr-adevar, o comedie cu roboti, am tremurat putin. Apoi robotii s-au integrat in comedie, si a fost perfect.

      In plus, eu n-am vazut celelalte filme, prin urmare nu stiam la ce sa ma astept.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *