True Grit (2010)

In a country where some old men live, there will be blood.
True Grit este un remake după filmul cu acelaşi nume din 1969, cu John Wayne în rolul principal – şi, după unii – dovada că reinterpretarea unei partituri clasice poate fi (măcar) la fel de reuşită.
Din punctul meu de vedere, True Grit nu este un film rău, dar nici nu rupe gura târgului. Fără îndoială, fraţii Coen au făcut o treabă excelentă readucând în prim plan un gen aproape tras pe linie moartă – western-ul. Cinematografia este reuşită, scenariul este bun, costumele şi împuşcăturile sunt ale epocii respective, distribuţia are câteva nume grele, dar, overall, True Grit nu depăşeşte condiţia filmelor de gen.

Povestea este simplă: fiica unui bărbat omorât în Vestul sălbatic porneşte în căutarea criminalului. În aventura ei, i se alătură unele personaje adjuvante, are parte de inevitabilii duşmani, dar într-un final, prin neînduplecata lege a talionului, justiţia este înfăptuită.
Cea care duce tot greul răzbunării părintelui ucis este Mattie Ross (splendid interpretată de Hailee Stainfeld), o fetiţă de doar 14 ani, care se impune, însă, prin perseverenţă, inteligenţă şi… naivitatea specifică unui copil. Tăria de caracter a tinerei iese cu atât mai mult în evidenţă cu cât trebuie să-l strunească pe haoticul Reuben “Rooster” Cogburn (Jeff Bridges) – un şerif dur, dar ramolit, ce se îndreaptă spre sfârşitul zilelor ca om al legii. După toate aparenţele, relaţia celor doi este complet disproporţionată – ca vârstă, temperament şi experienţă de viaţă. Cogburn este un fel de Kevin Flinn (Tron: Legacy) uitat în grid-ul nesfârşit al Vestului sălbatic, pe care energia lui Mattie reuşeşte să-l reanime (I’m a foolish old man who’s been drawn into a wild goose chase by a harpie in trousers and a nincompoop), pentru ca, în final, să-i salveze viaţa fetei.
În quest-ul lor, cei doi îl întâlnesc şi pe LaBoeuf, un ranger texan care respectă întocmai eticheta funcţiei sale. La nivelul filmului, rolul personajului interpretat, nu foarte convingător, de Matt Damon, este mai mult de divertisment. Celelalte pete de culoare sunt Tom Chaney (Josh Brolin – No Country for Old Men), ucigaşul mult-căutat, şi Lucky Ned Pepper (Barry Pepper), duşmanul de o viaţă al şerifului Cogburn – personaje care ne sunt prezentate în partea de final.
Una peste alta, True Grit este un western bunicel, sarea şi piperul fiind schimburile de replici savuroase dintre fâşneaţa Mattie şi hodorogitul Rooster:
Mattie: Why did they hang him so high?
Rooster: I do not know. Possibly in the belief it’d make him more dead.

Comments

  1. Cand eram mic nu scapam unul. E adevarat ca pana am avut video (prin ’86) n-am prea vazut, ca la noi erau din seria interminabila cu “Patria si Fabrica”. Asadar prin contrast cu filmele cu armata rosie si marele razboi de aparare al patriei, erau MISTO! Apoi m-am plictisit si cred ca inca am o retinere fata de ele. Dar pe asta vreau sa-l vad. Din povestirea ta e misto. Si nu ma astept la o capodopera de la un Western asa ca stiu ca nu voi fi dezamagit. Multumesc frumos!
    Vladimir

    1. Si alta data, cu placere!

      La un moment dat, toata lumea bazaia “True Grit” in sus, “True Grit” in jos, motiv pentru care nu m-a interesat atunci (nu cred in curentele astea, gen hai sa citim Coelho ca e trendy, hai sa fim innebuniti de “Avatar” ca asa sunt toti).

  2. Cautand pe internet, am citit acest titlu si-mi aminteam ca am tot auzit ceva-ceva de el, asa ca am procurat filmul (LEGAL :D). Din pacate atunci cand mi-am dat seama ca e un western, nu m-am mai uitat.
    Acum ca am citit pe-aici despre el, cred ca nici n-o sa-l vizionez prea curand, nu pare genul meu. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *