Turcia – Jurnal de călătorie: 4. Botezul mării

AntalyaÎn Antalya, Flippy a făcut cunoştinţă şi cu marea (Mediterană), sintetizată deocamdată prin două caracteristici ale sale: sarea şi valurile. Primul aspect n-a părut să o deranjeze prea tare; în schimb, valurile s-au dovedit ceva mai problematice. Nici măcar pe mal, unde marea se reducea la o biată pânză înspumată ce-i învăluia picioarele, pitica n-a înţeles prea bine ce sunt valurile şi de ce vuiesc aşa, de ce se reped înspre tine, ca apoi să te tragă înspre ele, în larg.

Totuşi, lămurindu-se destul de repede care este perimetrul sigur, în care se poate bizui pe cele două picioruşe pentru stabilitatea necesară în faţa tumultului necontenit al apei, Flippy a început să alerge pe ţărm şi să ia la rost fiecare val mai îndrăzneţ, ce-i ajungea la picioare. Momentul a fost, bineînţeles, fotografiat, dar pozele sunt prea indecente pentru afişare în public…

Nisipul a fost o altă cucerire a micuţei. A avut nevoie de două ieşiri la plajă pentru a înţelege că nu nisipul o doboară pe ea, ci ea este cea care se impune cu fiecare pas asupra micilor dune, dar apoi distracţia a fost în toi. Fiecare dup-amiază petrecută pe plajă a fost din plin fructificată.

[La plajă ieşeam doar după ora 17.00, când soarele devenea suficient de îngăduitor ca Flippy să stea două ore în bătaia razelor sale şi, totodată, să se mişte cu picioarele goale în nisip. În restul zilei plaja era un imens cuptor încins, în care fierbeai în suc propriu, chiar şi sub – sau, poate, mai ales – sub parasolarele amenajate. În plus, nisipul era impracticabil, arzându-ţi tălpile la cea mai mică atingere.]

Foto - BLOG 1Foto - BLOG 2Foto - BLOG 3Foto - BLOG 4Foto - BLOG 5

Comments

    1. Poza aceea e facuta in singura zi cand am fost la plaja si dimineata. Pentru ca erau “doar” 44 de grade si ne coceam, n-am stat decat pana la 11. Apoi ne-am retras la umbra pinilor de la piscina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *