Turcia – Jurnal de călătorie: 5. Vecinii

AntalyaÎn primele două zile de şedere în Turcia s-au stabilit relaţiile de comuniune cu ceilalţi oameni din hotel. Pe scurt, Flippy a devenit preferata tuturor, fiind aproape imposibil ca un străin – membru din staff ori turist – sa treacă pe lângă ea şi să n-o remarce într-un fel sau altul.

Principala “zonă de acţiune” a micuţei a fost, bineînţeles, piscina, unde “sferele de influenţă” s-au reglementat rapid între turci, englezi şi ruşi – ultimii fiind personajele negative din poveste. Şi nu vorbesc aici de toţi ruşii (populaţia dominantă în perimetrul resort-ului), ci doar de cei şase de la piscină, grosolani şi complet indiferenţi la faptul că nu sunt singuri şi că i-ar putea deranja pe cei din jur. La polul opus, britanicii s-au dovedit oameni de lume, extrem de amuzanţi şi foarte plăcuţi parteneri de conversaţie.

Totuşi, turcii au fost adevărata cucerire a lui Flippy, iar un cuplu de oameni frumoşi, trecuţi de 30 de ani, s-a îndrăgostit iremediabil de pitică. S-a lăsat cu giugiuleli, chicoteli şi poze şi-mi pare rău că, în febra evenimentelor, am uitat să le fac şi eu o poză celor trei. În schimb, fotografia cu Flippy cred că a ajuns instantaneu pe pagina de Facebook a simpaticei turcoaice.

Indiferent, însă, de naţionalitate ori de limba vorbită în hotel, am avut mereu sentimentul liniştitor că oamenilor le plac copiii. În consecinţă, Flippy s-a bucurat de un spaţiu de mişcare extins, cum nu cred că i-am fi permis într-o locaţie românească.

Şi pentru că veni vorba, am întâlnit şi destui concetăţeni, fără a avea însă acea senzaţie supărătoare (pentru mine, cel puţin) că suntem peste tot acasă.

Foto - BLOG 1

Foto - BLOG 2

Foto - BLOG 3

Foto - BLOG 4

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *