9/11.2012.

Lumea merge înainte, dar priveşte înapoi cu tristeţe.
După cum ştiţi, America – şi, în particular, New York-ul – reprezintă un loc extrem de drag mie. Prin urmare nu puteam ignora, o zi cu aşa o încărcătură emoţională, cum este 11 septembrie.

Pe 11 septembrie 2001, în Bacău, am fost parte a unui straniu eveniment de masă: oameni de pe stradă, necunoscuţi, anonimi, intrau în baruri, alimentare, săli de jocuri, agenţii de turism, oriunde exista un televizor sau un calculator conectat la internet, să privească ori să asculte stupefiaţi desfăşurarea incredibilelor evenimente de la World Trade Center.
Cinci ani mai târziu, în septembrie 2006, am păşit chiar eu pe ground zero, pe atunci o imensă groapă în pământ, deasupra căreia mai pluteau încă ecourile dureroase ale unei zile negre. Despre această experienţă, însă, am să vă spun mai multe în articolul următor.
Iar astăzi, după alţi şapte ani, privesc cu liniştea outsider-ului frământările unei naţiuni care, spre bucuria unora şi disperarea altora, a mers înainte.
Mai jos, un fotoreportaj preluat de pe denverpost.com (traducerea şi adaptarea îmi aparţin).
10.09.2012, New York. Muncitorii aranjează drapelul SUA pe şantierul noului World Trade Center, înaintea celei de-a 11 aniversări a atacurilor din 11 septembrie 2001.
10.09.2012, Câmpul Vindecării, Tempe, Arizona. O femeie fotografiază bocancii şi steagurile ridicate în memoria celor ce şi-au pierdut viaţa pe 11 septembrie. 2.996 de drapele au fost înălţate de voluntari pentru ceremonia anuală dedicată victimelor atacurilor din 11 septembrie 2001. Fiecare steag reprezintă o persoană care a murit – la World Trade Center în New York, la Pentagon sau în Pennsylvania – şi este însoţit de o plachetă cu numele victimei, informaţii despre aceasta şi locul în care a murit.
09.09.2012, Hoboken, New Jersey. Un copil surprins pe chei, având în spate clădirea One World Trade Center, care domină orizontul Manhattan-ului.
07.09.2012, New York. Un muncitor urmăreşte cum o macară ridică materiale de construcţii pentru noul hub de transport al World Trade Center. One World Trade Center (cunoscut şi ca Freedom Tower) va fi inaugurat în 2014 şi va avea 250.000 m2 de birouri. Hub-ul va fi deschis în 2015 şi va conecta 13 linii de metrou şi trenuri PATH către New Jersey.
10.09.2012, New York.Vizitatorii Memorialului 9/11 păşesc pe sub cele două turnuri – One World Trade Center în stânga şi World Trade Center 4 în dreapta.
11.09.2001, New York. Pompieri suprinşi printre rămăşiţele celor două turnuri gemene care s-au prăbuşit. La 11 ani de la atacuri, aniversarea evenimentului vine pe fundalul unor discuţii despre siguranţa oamenilor din serviciile de urgenţă şi o controversă despre finanţarea ce ţine în loc proiectul de un miliard de dolari al Muzeului Ground Zero.
14.09.2001, Arlington, Virginia. Imaginile aeriene suprind agenţi ale diverselor agenţii federale, pompieri, echipe de salvare şi ingineri lucrând la locul incidentului de la Pentagon.
10.09.2012, New York. Vedere de pe feribotul către Staten Island, cu noile clădiri ale complexului World Trade Center profilându-se pe cer.

Comments

  1. Tragedia ce s-a petrecut pe 11 septembrie 2001 nu cred ca v-a fi stearsa vreodata din istoria omenirii. Un incident foarte tragic despre care s-au speculat 100 de ipoteze.

  2. A fost o tragedie, pacat de vietile atator oameni nevinovati.Dar nu pot sa cred ca esti de acord cu varianta oficiala, ca nu te-a interesat sa vezi adevarul, atat cat se poate vedea dincolo de teoria conspiratiei si de musamalizarile ieftine.A fost un pret imens platit pentru interesele unora carora nu le-a pasat de compatriotii lor.America nu a intrat niciodata in razboi decat in urma unei inscenari marsave a politicienilor lor, cand au atins coarda sensibila a poporului american, cam naiv de altfel( vezi Lousitania, Pearl Harbour, WTC…)

    1. Nu cred ca e nimic in articol care sa te poarte cu gandul la teorii, conspiratii, ipoteze… Intentia mea a fost strict de a marca momentul si nu de a-i cauta explicatiile, pentru a nu arunca totul in derizoriu.

      Ca sa incerc, totusi, un raspuns la intrebarea ta (nerostita), pierderea atator vieti face nejustificata si condamnabila orice cauza: fie a teroristilor fanatici, fie a teroristilor “domestici” ai SUA ori a intereselor politico-militare pentru declansarea unui nou razboi.

  3. Ce s-a intamplat in 11 septembrie seamana cu secventele oricarui film american de razboi.Asa am si considerat in primele momente,am inchis televizorul ca sa aflu mai tarziu ca era realitate.Ei si ce daca? In Serbia a fost bombardat un convoi umanitar si s-a considerat ca sunt pagube colaterale.

  4. Eu imi serbam ziua de nastere, aveam musafiri si unul dintre invitati ne-a atras atentia ca la tv s-a difuzat o stire incredibila. Priveam imaginile si nu puteam crede, parea un film…

  5. Eu am scris si sub articolul cu poze ca nici nu il vazusem pe asta, dar voiam sa adaug ca dupa ce s-a intamplat in seara zilei respective, (deja a doau zi la Bucuresti), am vorbit cu mama si cu bunica la telefon (ca inca traia atuncea bunica) si bunica mea doar atat a zis “of, Doamne, acum iar o sa fie razboi”…zau, eu nici nu ma gandisem la razboi ca inca eram total socat, adica era clar ca era un act terorist, deci impotriva cui sa pornesti la razboi, decat doar daca o tara ar fi actionat organizat asa in mod expres, cum a facut Japonia la Pearl Harbor, dar nu m-am gandit ca asa ceva poate fi organizat de o tara, poate doar de un dictator dintr-o tara, habar nu am, dar eu oricum nu m-am gandit la razboi din prima, doar bunica a zis, si eu am zis, “ei, bunica, ce razboi, lasa ca o sa ii prinda americanii pe raufacatori si o sa-i pedepseasca, dar de ce sa vina razboi ?”, si ea a zis, “asa sa fie, cum zici tu, sa nu fie razboi”.

    1. Totusi, vreau sa spun sincer ca atunci cand s-a decis sa se porneasca la razboi, eu personal m-am gandit si pana la urma am fost de acord cu aceasta decizie a adninistratiei Bush, (efectiv nu m-as pricepe sa explic coerent de ce, plus am facut-o cu inima stransa si cu seriozitate), insa acum se vede clar ce infiorator de greu este razboiul, si ce bine este sa nu fie pe teritoriul tarii tale, desi totusi este in continuare ff greu pt militari + civilii respectivi de tip om obisnuit care doar vrea liniste si pace, pt cei implicati acolo, departe, totusi realist departe, e ff greu. Insa nu doresc sa dezamagesc pe nimeni, exista sursa de speranta, desi multe vieti de oameni vor fi fost si vor fi afectate, militarii sunt real mai bine pregatiti decat ar fi fost in alte razboaie anterioare, si vasta lor majoritate sunt autentic pregatiti la nivel profesionist real competent, si in general vor proteja civilii, uneori chiar cu pretul propriei lor vieti, dar nu mai e cum a fost in razboaiele trecute…ceea ce per total, desi NU e ceva “bun”, este totusi mai bine decat a fost in trecutul chiar recent, este totusi mai bine, adica pt oamenii implicati, atat militari cat si civilii pasnici obisnuiti.

  6. Acum cu ce am vazut azi pe BBC…nici nu mai vreau sa ma gandesc ce va urma in Siria si in Iran. Doamne D-zeule, zau, si civili si militari, toata lumea sufera intr-un razboi, toata lumea sufera. Si la revolutie sufera, poate nu asa de mult ca intr-un razboi, dar tot sufera. Stiu eu ca eram mic si stateam in pat ca m-am trezit atunci in nopatea aia dinspre 21 si 22 decembrie, si stiam ca vor fi oameni care vor pati ceva total nevinovati…nu pot sa explic de unde stiam, doar stiam, si imi parea rau, dar ce naiba puteam sa fac eu, atunci eu chiar m-am rugat in gand lui D-zeu sa nu moara prea multa lume, ca eu simteam/intuiam ca tot or sa moara niste inocenti ca nu are altfel cum sa fie la revolutie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *