Ali, prinţesa antistres

Voglio fare qualcosa. Voglio fare niente.
[Înainte să-mi săriţi în cap cu gramatica limbii italiene, recunosc singur că e o adaptare trunchiată. Ideea originală şi specific românească este: Vreau să fac ceva. Vreau să fac nimic]
Ultima dată când am fost părtaş la una dintre dilemele lui X. legate de Alinuţa, problema se întrezărea a fi una religioasă, dar s-a transformat într-una vaginal-anatomică, pe care nici chiar unii dintre prietenii mei, versaţi în explicarea (şi, mai ales, exemplificarea) pe scurt şi la obiect a Kamasutrei, n-au reuşit s-o lămurească. Prin urmare, l-am sfătuit pe X. ori să i-o tragă fetei şi să înlăture orice mister, ori să mă consulte în probleme medicale ceva mai generale şi mai apropiate de expertiza mea (contuzii, julituri, fracturi etc).

După cum era de aşteptat, X. a muşamalizat totul şi s-a orientat către alte domenii, mai abstracte. Cum ar fi frauda sau evaziunea fiscală. Nu în cazul lui, ci al Alinuţei – desigur.
Care Alinuţă, de vreo 48-72 de ore, este vânzătoare cu acte în regulă la o tarabă un chioşculeţ dintr-un complex comercial faimos al Iaşului. Apă minerală, suc, gumă, ţigări – orice doreşte sufleţelul înnegrit de vicii al clientului. Ca la orice magazin, te duci, bagi banul şi fata te serveşte.
Numai că luni seară, la ora 22:34, perechea atomică Pic şi Poc X. şi Alinuţa a înţeles că niciodată nu e atât de simplu precum pare – când e vorba de bani. Odată conştientizat acest lucru, X. l-a reconştientizat de încă vreo trei ori, respectiv de fiecare dată când a sunat şi nu i-a răspuns nimeni.
Abia marţi dimineaţă am găsit puterea lăuntrică de a mă interesa de problema lui, care, pe scurt, sună cam aşa:
Cum poţi să baţi în casa de marcat sume cu minus?,
iar pe larg aşa:
Alina se pierde imediat. Cum vine un client la ea, cum se emoţionează. Ieri, noroc că eram eu cu ea, că au venit trei clienţi deodată şi ea a luat banii de la primu’, i-a dat celui de-al doilea, ăluia de-al treilea i-a dat ţigările pe care le ceruse primul, celui de-al doilea i-a dat restul cu opt lei mai mult şi na… la sfârşitul zilei i-a ieşit minus pe casă 20 de lei… Trebuie să o înţelegi, săraca – ea a făcut o facultate de uman şi nu se pricepe la calcule dintr-astea, cu mintea.
Lăsând la o parte echivocul ultimei afirmaţii [în urma căreia se poate deduce, firesc, că Alinuţa se pricepe la celălalt fel de calcule, cu picioarele], voi cum aţi răspunde unei întrebări de contabilitate primară – în condiţiile în care contabilitatea a fost ceea ce-aţi urât mai mult în facultate?…
Până vă gândiţi, să vă spun cum am răspuns eu:
Ţi-am mai zis-o, aşa că n-ai să te superi că ţi-o repet: fătuca asta e o proastă!
Da’ tu nu înţelegi că ea a “făcut” uman? Nu se pricepe la cifre?
Adică vrei să-mi spui că a absolvit o facultate şi nu ştie cât costă o Cola şi un pachet de Orbit luate împreună?
Ăăăă…Da…? [Cu un semn de întrebare mai mult sau mai puţin evident]
Bun, să admitem că băbălauca habar n-are să socotească. Da’ nu-ţi trebuie diplomă ca să te ducă mintea să foloseşti un calculator de mână – pe care ea îl are sigur sub tejghea – nu?
Hmm, nu…
Însă, din tonul lui, îmi dau seama că nici X. nu s-a gândit că omul n-a evoluat dintr-odată de la abac la laptop.
Eu ţi-aş sugera să-i bagi minţile-n cap tănţucii ăsteia, că lucrează cu bani şi, exact în baza aceluiaşi contract cu care s-a angajat, poate să aibă şi nişte belele serioase.
Nu, nu… Tu nu înţelegi că munca asta e una foarte grea şi nu chiar pentru oricine? Că Alina deja mi-a spus că e mult prea stresată şi că, dacă ştia de la început ce înseamnă, se întorcea mai bine în Italia, să şteargă babe la cur, să câştige o mie de euro pe lună şi să n-aibă nicio bătaie de cap.
Vorbim de aceeaşi Alinuţă care, în baza vastelor cunoştinţe de limbă italiană şi în urma a două interviuri la call-center-e de profil s-a angajat vânzătoare într-un magazin, respectiv aceeaşi Alinuţă care – după ce l-a lăsat pe X. singur-singurel cu câteva zile înainte de revelion, pe motiv că pleacă în Italia, la muncă, pentru deja tradiţionala [din câte se pare] mie de euro – s-a întors în ţară după câteva săptămâni, alungată de o femeie octogenară care ajunsese să aibă ea grijă de prinţesa Ali-nuţa, trezind-o în fiecare dimineaţă şi servindu-i micul dejun la pat.

Comments

  1. Doamne ce incurcatura! cum ai zis si tu, ca sa stii sa calculezi, nu trebuie sa fi terminat facultatea de matematica. De aia ne merge noua, ca tara, atat de “bine”. Din cauza incompetentilor de genu’.

    1. Te-as contrazice, in conditiile in care atatia indivizi din tara asta nu sunt in stare sa scrie pe litere suma (deloc putina) de bani pe care o au in buzunare sau in conturi.

  2. Azi s-a stricat o bancheta, adica au iesit niturile din lemn din „incheieturi„. Cum statea o colega pe el, mai a dat cu curul de podea…ce e de facut, repede fixez niturile in gauri, dau cu patul palmei (asa se numeste?) si nefiind suficient de puternica nu am facut mare branza. Ciocan? Nu am. ok, in bucatarie am gasit o oala cu maner. Am rezolvat problema! Colega cehoaica a zis vreo cinci de „wow„, unul dupa altul.
    Nu conteaza ce scoala ai, ca doar nu-s tamplar nici eu, iar daca esti ”simplutza”, asta esti!!! Artimetica, batu-o-ar vina!, se face din clasa I. De cand trebuiesc studii superioare ca sa faci o adunare?

    X mai degraba ar trebui sa si-o faca prietena pentru o noapte. o sa constate ca nici acolo nu-i mai breaza.
    Cine se pricepe „macar la asta„ nu se chinuie intr-o pravalie.

  3. Ma lovesc intr-o duminica linistita de o balaoachesa amarata (40+) cu o galeata cu narcise. Fara motiv sau pretext,, imi zic ca vaza mea s-ar bucura de primavara, o intreb de pret (3 000 lei firul), scot 50 000 zi-i zic: “de toti banii”. Si numara: 18, 20, 22…., se uita la mine neajutorata si ma intreaba:
    – Mai trebuie?
    – Trebuia sa te opresti la 17, dar daca vrei sa-mi dai mai multe, le iau.
    – Pai daca nu stiu sa socotesc… (cu aceeasi privire neajutorata).
    Am ramas muta ca lebada, mi-a derutat total sistemul de valori – intotdeauna am fost convinsa ca orice analfabet care nu se incurca cu inutilitati gen citit-scris stie sa-si numere si sa-si socoteasca perfect banii.
    PS. Amintire din epoca leului vechi; nici eu nu m-am mai incurcat cu traducerea.

    1. Nu ma surprinde. Dar vorbesti de o balaoachesa, nu de Alinuta noastra cu pretentii de printesa (desi, cand te uiti la ea si o vezi asa, mai negricioasa, te cam taie un gand).

  4. Aveam portretul robot al Alinutei bine conturat inainte de a da cu parerea pe-o laterala a subiectului.
    Pe mine ma surprinde maxim oricand si oriunde; ca unii nu stiu sa-si socoteasca anii din buletin, copiii din dotare sau amantii din sifonier…. dar BANII?
    Chiar asa, Alinuta avea o singura victima la acel moment? Slabut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *