Anda Adam, biserica şi dragostea românilor

Anda-Adam-AmoFără nicio intenţie de a-i fura lui Probiu pâinea de la gură – căci niciun analist din ţara-analiştilor-politici-ai-lui-peşte-prăjit nu e capabil să disece unele cuvinte aşa cum o face el – am descoperit o similitudine între ultima melodie a Andei Adam [care se cheamă Amo, dar se poate citi şi Am o – despre care pseudo-cântăreaţa noastră spune că-i inimă, dar eu cred că-i altceva, mult mai obraznic] şi mesajul Bisericii Ortodoxe Române: cuantificarea şi măsurarea iubirii.

Cu Anda Adam e simplu: ea spune pe şleau că iubirea […] nu se vinde la metru pătrat, deci e clar pentru toată lumea că discuţia cu fâşneaţa domnişoară de consum de companie din showbiz începe numai de la câteva hectare încolo de proprietate, eventual de pădure, ca să aibă de unde ieşi banu’ gros.

Cu biserica e ceva mai complicat. Respectiv, ea se chinuie să spună că iubirea lui Dumnezeu este fără margini şi nepreţuită [prin preoţii care, într-adevăr, nu-şi mai cunosc marginile propriei lăcomii şi, într-adevăr, ştiu de la Smiley că love is for free, pentru toate celelalte existând Mastercard, sau cel puţin un ciorap cu bani de-ai românului cel temător de Dumnezeu], dar publicul nu pare dispus să accepte o asemenea realitate, lipsită de orice dimensiune concretă.

Şi-atunci, ca să fie mai simplu pentru toată lumea, s-a convenit ca dragostea de Dumnezeu să se măsoare la litru. Astfel, cu cât credincioşii norodul se înghesuie cu bidoane mai multe şi mai mari la apa plată şi sfinţită a Patriarhiei, cu atât se cheamă că iubirea lui de Dumnezeu e mai puternică. [Prin extensie, cu cât mai înverşunat te-arăţi faţă de Cristosul celui care-ţi cară coate-n burtă ca să se bage-n faţă – Tu-ţi Cristosu’ şi grijania cui te-o făcut, unde-mpingi atâta, omule?!… Vrei să-mi iei rândul la apă?!?… Hoţii! Hoţii! – cu atât se cheamă că lupţi pentru Dumnezeul tău] În acelaşi timp, cu cât Biserica anunţă mai pompos c-a umplut zeci şi sute de mii de butelci cu apă, cu atât se cheamă că şi-a îndeplinit mai abitir menirea sa pe acest pământ.

Nu mai rămâne acum de hotărât decât care-i mai avantajoasă: iubirea lu’ Anda Adam sau iubirea bisericii?… Că de iubirea de-aproape am uitat cu toţii de mult.

Comments

  1. :)) auzi.. de ce nu sfinteste un popa dunarea de boboteaza si toata lumea sa isi ia apa sfintita de la robinet? nu e acelasi lucru? :)) pai nu e, ca foarte multi vin sa ieie apa fara sticle la ei si popii dau sticlele cu bani si apa gratis :))

    cat despre anda adam ce aveti cu ea? e exemplu reusitei in viata pentru degeneratia actuala

  2. așeaaaaa! Ia să mai vedem cum mai stă treaba pe aici-șa!
    Uite, întotdeauna am vrut să-l întreb pe bunicul meu ce înseamnă „grijanie”, dar nu am mai apucat! Poate îmi spui tu!
    La mulți ani! 🙂

    1. Foarte simplu: grijanie este un arhaism (sau un regionalism?) pentru impartasanie.
      In vorbirea curenta, grijania este un element stilistic care sporestea savoarea unei injuraturi.

  3. Pseudo-cantareata…suna destul de bine. Eu nu stiu niciun cantec de-al ei. Nici daca ma agndesc cinci minute…
    In ceea ce priveste Amo…cred ca ai dreptate.
    Despre Biserica…mai bine nimic. Adica nu merita nici macar 2 vorbe.

  4. O prefer pe Anda Adam, mi se pare mai sincera si mai distractiva. De la ceilalti nu aud nimic real, in afara de cantari bisericesti pe care nu le inteleg.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *