Arbitrage (2012)

Violenţa este arma prostului, iar puterea este argumentul bogaţilor.
Robert Miller este un magnat american, care – ca orice bogătaş aparent lipsit de grija zilei de mâine şi cu o familie reuşită – are vreo doi scheleţi ascunşi în dulap. Unul valorează nu mai puţin de 400 de milioane de dolari, reprezentând o investiţie eşuată într-o mină de cupru din Rusia – gaură ce poate fi acoperită doar prin vânzarea frauduloasă a imperiului său financiar. Celălalt are graţia unei tinere franţuzoaice, pictoriţă în afirmare şi amantă dovedită, care moare într-un accident de maşină stupid – tragedie care ameninţă să dărâme din temelii… totul.

De asemenea, Robert Miller este Richard Gere, într-o revenire extrem de plăcută, după prestaţia nu foarte reuşită din The Double. Arbitrage pare croit mănuşă pentru actorul care a renunţat de mult la pretenţiile de star mai mult comercial şi mai puţin artistic. Robert Miller împrumută de la Gere, în momente cheie, o tinereţe fără seamăn, în pofida celor 60 de ani, alura omului de succes, ori nebunia unui copil răsfăţat.
Filmul este de departe un one man show. Robert Miller este, în esenţă, un individ pentru care nimic nu este mai presus de bani, nici chiar familia, şi pentru care puterea este cel mai bun alibi. Însă, cum-necum, Richard Gere îl transformă într-un personaj simpatic.
Personajele secundare îi dau lui Miller o replică pe măsură – în special bătăioasa Ellen (Susan Sarandon), care îşi pune soţul în faţa unui ultimatum dur, şi băgăciosul detectiv Bryer (Tim Roth). În alte roluri mai apar Brit Marling şi Laetitia Casta.
În concluzie, o dramă cu final dubios şi un protagonist agreabil şi, aparent, fără vârstă. De văzut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *