Beasts of the Southern Wild (2012)

beats-of-the-southern-wild-movie-posterCâteodată, în răstimpurile cinematografiei, apare câte un film făcut de nişte oameni despre care nici nu ştiai că există, jucat de figuri complet necunoscute (cu nume imposibile: Quvenzhane Wallis), a cărui originalitate are un efect miraculos.

Beasts of the Southern Wild este povestea unei mici comunităţi izolate de uraganul Katrina în delta (bayou) New Orleans-ului, care trăieşte după propriile-i cutume şi credinţe religioase, într-o existenţă atemporală, iar membrii ei au toţi aceeaşi vârstă: cea a prezentului. Oamenii trăiesc în Cada de baie, o zonă mlăştinoasă aflată sub nivelul mării şi izolată de civilizaţie printr-un dig – în barăci din tablă, sau adăposturi improvizate din te-miri-ce, printre bărci trase pe uscatul nesigur, aşteptând următoarea viitură. Pentru copiii precum Hushpuppy, asta înseamnă să alerge liberi prin sălbăticie. Pentru oamenii ca Wink, tatăl fetiţei de şase ani, asta înseamnă să bea. Poate persoana cea mai puţin potrivită pentru a-şi creşte copila (de unul singur, căci soţia l-a părăsit de mult), Wink nu are de ales, iar lecţia cea mai importantă pe care încearcă să i-o administreze fetei este autosuficienţa – cheia supravieţuirii în mediul plin de lipsuri al Căzii de baie.

Dacă, printre altele, misiunea unui film este de a oferi privitorului şansa de a cunoaşte de la distanţă locuri, oameni şi culturi pe care – altfel – nu le-ar întâlni niciodată, atunci Beasts of the Southern Wild atinge pe deplin acest deziderat. Din păcate, experienţa cinematografică este îngreunată de imaginea tremurată a camerei aflate în continuă mişcare şi de un scenariu încărcat inutil cu alegoria unor creaturi preistorice. Dincolo de aceste neajunsuri, filmul este interesant şi original, iar acolo unde pierde prin tehnică şi scenariu, câştigă prin prezenţa extrem de proaspătă a micuţei Hushpuppy (căţeluş tăcut, în traducere aproximativă).

Şi pentru că Beasts of the Southern Wild are o muzică aparte, pe lângă trailer-ul obişnuit, aveţi mai jos şi o mostră din coloana sonoră.

Comments

  1. Filmul mi’a placut, in mare, ideea, dar singura chestie care mi’a displacut a fost miscarea lui, a lor, de a chinui copii aia, doar pentru ca el nu vroia sa renunte la casa lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *