Biblioteca din întuneric

Diamantele arată bine. Dar arată şi mai bine la gâtul unei femei frumoase.

Printre altele, acest principiu pur estetic a stat la baza deciziei de a cumpăra… cărţi. 200 de cărţi – de luat şi de pus în bibliotecă, ca să-ţi ia ochii, aşa cum ţi-au luat cândva minţile…

Mai ştiţi frenezia creeată la un moment dat de cotidianele Adevărul şi Jurnalul Naţional, prin seriile de 100 de cărţi fiecare, vândute împreună cu ziarele respective? La un moment dat, la sfârşitul lui 2008, românii se băteau pentru “cartea de marţi” sau cea de joi – exact aşa cum astăzi se bat pentru mokăciunea de vineri.

Conjunctura a făcut ca eu să rezolv pe calea cea mai paşnică achiziţia tuturor volumelor respective. Şi, ca foarte mulţi alţii, le-am luat ca să le afişez în bibliotecă. Pentru că sunt frumoase.

Doar că, pentru mine, frumuseţea lor răzbate abia după ce le deschid şi mă afund între pagini. Am citit o mare parte a acestor titluri; unele odată cu reeditarea lor, cele mai multe înainte de această inţiativă – astfel încât am înţeles că sunt mult mai mult decât nişte simple obiecte de decor.

Astăzi am reuşit să le pun în propria mea bibliotecă. De fapt, biblioteca lor, pentru că am proiectat-o special pentru ele, ca să le pună în valoare distincţia, să le sublinieze caracterul nobil şi să le păstreze până când vreun pui de întuneric va fi şi el curios să descopere lumea cu ochii minţii.

Comments

  1. Ce tentant arată! Le-ai luat pe toate…. A mai fost o colecţie cu copeta roşie.
    Eu am luat din aceste colecţii doar ce m-a interesat, deşi dacă mă gândesc bine, poate trebuia să le iau pe toate, mai ales cele din literatura română, pentru fete, la şcoală.

    1. Si-acum mai sunt nu-stiu-ce-serii. Mai nou, poti sa colectionezi orice, daca-ti cumperi un ziar sau o revista: de la carti, pana la pietre si gandaci :)))

      De cand am aflat de seriile astea initiale, mi le-am imaginat intr-o biblioteca, doar a lor.

  2. Arata misto, mai ales designul bibliotecii! Imi place mult de tot cum se imbina.
    Dar am o intrebare: materialul folosit e pal melaminat? Grosimea rafturilor orizontale car e 1-1.5cm? Nu ti-e frica ca se vor deforma (copai parca se zice la voi) sub greutatea cartilor? Sau cartile astea de la adevarul au foita speciala si sunt mai usurele decat par? Intreb mai ales pentru raftul lung de sus, unde daca n-ai folosit un material special s-ar putea sa ai nevoie de traverse/console (dar strica estetica) sau sa schimbi, dupa un timp, scandura orizontala de jos cu una de 2.5cm chiar 3 daca calculez corect.
    Si a doua chestie, sper ca ai folosit dibluri bune cand le-ai ancorat in perete, eu am folosit o data mai mici decat trebuie si dupa 1.5 ani, tragand mai tare de o carte m-am trezit cu minunea in cap si niste vanatai cam dureroase. Cartile parca sunt mai grele si mai contondente cand cad in grup 😛

    1. Multumesc pentru aprecieri, design-ul imi apartine.

      Cat despre material, da, e PAL, cu grosime de 2 cm. Nu cred ca vor fi probleme sa se lase partea de jos, nici macar la corpul ala mai lung.

      Iar diblurile si suruburile sunt la fel de lungi si de groase cu cele care-mi sustin mobila de bucatarie si mobilierul din living – prin urmare chiar nu-mi fac griji.

    2. Soţul a întărit-o pe a mea bibliotecă, i-a pus nişte chestii de metal în formă de L la îmbinări şi a mai ancorat-o şi sus, de perete. Dar deja e foarte încărcată, sper să reziste.

    3. @ andreea toma. Acelea sunt “console”. Draciile in forma de L. Sunt utile ca sa mai distribuie din greutate. Eu, ca sa scap de asa ceva am cumparat o biblioteca modulara compartimentata. Nu e foarte comoda pentru carti (nitel cam adanca pentru cartile astea paperback), dar stiu sigur ca nu se deformeaza.

    4. @ intuneric
      2cm eu zic ca s-ar putea sa tina intr-adevar bine daca e palul bun. Din nou, imi place foarte tare, e misto si sper sa te tina cat mai mult, pana te plictisesti de ea.
      Esti un tip foarte ordonat. La mine cartile sunt puse intr-adevar dupa un sistem personal, dar care insa nu tine seama de inaltime sau tipul de cotor (mai degraba de autor si de gen, dar nu obligatoriu). Eu n-as putea pastra asa o entropie scazuta intre cartile mele si admir cand altul poate.

  3. N-am mai auzit pe nimeni sa-si faca biblioteca dupa colectiile de carti! Si eu mi-am facut biblioteca pe comanda caci nu gaseam nici una cu suficiente spatii pentru carti.Asa ca am facut doua corpuri cu rafturi din podea pana-n tavan numai cu rafturi,restul corpurilor mai contin si sertare, dar tot predomina rafturile.Seamana putin a biblioteca publica dar e exact ce-mi trebuie.Din pacate, cred ca nu le va mai citi nimeni, poate o sa le donez…

    1. Eu tocmai asta am vrut sa evit – conceptul clasic de biblioteca, din podea pana in tavan. Si am vrut un sector doar pentru cartile astea.

      Singura chestie e ca am calculat grosimea medie a unei carti la 4 cm, astfel incat spatiul efectiv de depozitare urca la aproape 250 de carti – asa explicandu-se spatiile libere.

    2. Adelina, cand te hotarasti sa renunti la carti, eu sunt la o aruncatura de bat de ograda ta. Sa nu ma uiti. :))
      Intuneric, stii ca tot planuiam sa fac niste schimbari prin casa? Acum stiu exact ce vrea. O biblioteca precum cea pe care o vad la tine. Mi-a furat ochii si inima.
      Sa o stapanesti sanatos!

  4. Man, prea-s trase asa ca din creion 🙂 Parca-s panouri de-alea false care imita cartile pe care le gasesti prin magazinele de mobila pentru a da o nota placuta mobilei altfel austera 😀 De fapt pentru majoritatea n-ai explicatii in legenda … 🙂
    Carti mai vechi n-ai :D?

  5. Dar nu e totusi prea monoton si oarecum functionaresc, sa fie toate cu acelasi fel de coperta, ca si cum ar fi catastife contabile ? Adica eu aleg sa cumpar carti si dupa estetica copertii, asta e un criteriu ff important pt mine…desi desigur tin minte si unele colectii dragi mie colorate in mod similar pe cant, de ex cartile Bibliotecii Roz, pe care si azi le-as atinge cu placere, le-as si mirosi, bucurandu-ma de racoarea copertii lor cartonate in apropierea obrazului meu personal, decat sa trebuiasca sa ating si sa miros vreodata urateniile alea galbui palide de carti premiate cu premiul Goncourt publicate de Gallimard, care mai au si coperta moale si calaie, asa ca un ceai medicinal.

    1. Am ajuns la concluzia ca nu monotonia culorii era cea oarecum suparatoare pt mine (ca de fapt mie imi si plac hainele sau decoratiile de casa uni si nu imi plac prea multe imprimeuri), ci efectiv culoarea in sine. Pt ca si eu am avut in casa carti vechi colorate similar, fie bleu, fie rosu, din Biblioteca pt Toti, si ele au fost cumparate fie de bunicul fie de tata efectiv tot cu gandul la mine (care inca nu existam pe vremea aia) + efectiv daca nu eram atras mai intai de bleu, si pe urma, desi mai rar, si de rosu, eu nu as fi apucat sa citesc ff multe carti interesante din literatura universala ! Dar si eu am vazut aceste colectii de la Adevarul si zau ca am si fost tentat sa cumpar cateva pe care nu le citisem sau pe care nu le mai aveam in casa, dar pana la urma efectiv cred ca m-a descurajat culoarea asta intunecata a copertii, care nu m-a atras de loc, chiar de loc. Nu puteau si ei sa aleaga ceva mai viu si mai vesel, mai ales ca sunt cartonate, de ex un galben lamaie, sau un vernil stralucitor ?

  6. DEsignul egal cu el insusi imi da o senzatie de liniste. Frumos ca ti le-ai achizitionat. Si mai frumos ca le citesti. E bine ca ai gasit loc in casa ca sa-ti amplasezi o biblioteca speciala pentru ele. La mine n-ar mai avea unde sa incapa.

    1. Nu sunt un mare amator de arta – in forma teoretizata.

      Cat despre Saga Amurg, trebuie sa recunosc ca arata bine… Continutul insa, nu se ridica la acelasi nivel. Le-am primit acum doi ani de Craciun si, pana la Revelion, am terminat toate cele patru volume.

    1. Dream on! 😛 Stii ce repede se strang cartile? Eu cand m-am mutat in Geneva am luat vreo 10 cartoaie cu mine (de stiinta, nu beletristica), cam intr-un an aveam vreo 200 de carti (90% belestristica), acum cred ca sunt 1500-2000 (nu stiu precis) numai in casa din Geneva. Se strang mai usor ca puricii :)). Si asta in conditiile in care am trecut de mult la citit pe tableta. Dar cand intru in librarie ies cu 30 de carti. Le citim, ajung in biblioteca. Tot spre surprinderea mea cred ca avem vreo 30 de albume si vreo 15 carti de arhitectura. Cum naiba si de unde le-am achizitionat nu-mi mai amintesc :)). Parca se materializeaza pe rafturi! Asa ca succes! Pariez pe un bax de bere belgiana ca intr-un an mai ai cel putin 100 de carti peste astea ce le ai deja :)).

    2. Nope :D. Nu vreau sa stiu deja ca am pierdut :)). In plus nu cumva ai citit/recitit din 2009 pana acum cartile alea? Acum le-ai terminat, daca mai am o sansa? :))

  7. sunt ceva volume acolo. mai cunosc o persoana care avea o biblioteca asemanatoare. erau niste volume grecesti cu viata sfintilor. a vandut-o cu 3000 de euro :))

  8. Suuper arata… felicitari penru felul in care arata biblioteca dar si pentru faptul ca ai reusait sa achizitionezi aceste carti.. in mare parte le am si eu..desi nu de la aceste publicatii… insa singura serie pe care nu o am si sunt curioasa cum este cartea pe langa film este Saga Amurg..:)

    1. Din punctul meu de vedere, Saga Amurg reprezinta literatura submediocra.

      Filmul avea sansa sa fie mult mai bun decat cartea si a dat-o-n bara cu succes. In afara de a doua parte (o combinatie singulara de muzica faina si cinematografie reusita), toate ecranizarile n-au fost nici macar pe masura cartii.

  9. Cred că toată lumea și-a luat colecția respectivă pentru a umple biblioteca.

    Recunosc, și eu am făcut-o cam în același scop, dar eu am o scăpare: pe multe dintre ele deja le citisem în Școala Generală, la liceu…

    În plus, eu m-am lovit de ”timpul de așteptare și rezervare” a cărților la biblioteci, n-am vrut ca urmașii mei să pățească același lucru.

    Vreau să se nască cu poftă de citit, căci materialul îl au deja.

  10. Frumos organizată biblioteca, se vede ca fiece piesă a fost măsurată să acomodeze un număr exact de cărți 🙂 Îmi place tocmai faptul că designul iese din standardele consacrate.

  11. Am marit imaginea… E frumos si daca-ti place asa, e OK.
    Eu, una, prefer sa am carti pe care sa le identific de departe. Sa fie cat mai diferite…mai colorate. Ma omoara monotonia… 🙂

  12. Care revolutie? Vad o sectiune intitulata revolutie? Cine mai crede azi in Romania c-a fost revolutie? Mi se pare ca este exact ca in epoca de aur o sectiune cu cartile “tovarasului”…

    1. In Romania a fost revolutie. Doar ca unii au redus-o la ceva insignifiant comparativ cu tot ceea ce a urmat dupa…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *