Black Friday: Aftermath

Ca să afli unde te duci, trebuie să ştii de unde vii. [Proverbe româneşti în context occidental]
A trecut aproape o săptămână de la cataclismul comercial şi electronic numit Black Friday şi vreo câteva zile de la replica bizară numită Cyber Monday. Adică e fix momentul în care să înţelegem că românii au o conştiinţă colectivă.

Numită OPC.
OPC este o stare a raţiunii umane – cuprinsă de sindromul POR – de maximă clar-viziune, în care românul cel de toate zilele are aceeaşi revelaţie pe care strămoşii săi din preistorie, aşa-zişi primitivi, au avut-o chiar înainte de a se transforma în Homo Sapiens Sapiens: respectiv faptul că nu tot ce zboară se mănâncă.
Ai crede că, hârşiţi de-atâtea necazuri – de la Caritasul proverbial până la ţeparul FNI, şi de la ajutoarele alimentare expirate venite din UE până la sindrofiile electorale cu mici şi bere – românii şi-au dat seama că, pur şi simplu, suntem prea săraci (şi cu duhul, şi cu portofelul) ca să ne permitem lucruri ieftine.
Dar nu – dă-le, Doamne, românilor mintea cea de pe urmă!
Abia cu banii luaţi şi buza umflată înţeleg unii – o mică parte, nu toţi – că la pomul lăudat nu te duci cu sacul, ci, în primul rând, cu ochii cât cepele şi urechile ciulite, ca să vezi, să auzi şi să pricepi ceea ce se întâmplă cu adevărat.
Cei care capătă această perspectivă asupra lumii ajung la OPC, în încercarea de a mai schimba ceva. În viaţa de zi cu zi, OPC înseamnă Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, în ideea că e mai bine să protejezi – să previi – decât să tratezi. Însă, când Black Friday se lasă peste lume, întunecând minţile unora ca o ciumă neagră, OPC devine starea supremă a conştiinţei umane, când unii înţeleg nişte adevăruri cumplite.
Cumplit de simple.
Cum ar fi faptul că, de-a lungul existenţei lor, românii au trecut pe lângă atâtea case la care afară e vopsit gardul şi în care, înăuntru, se ascunde leopardul – încât ar trebui să gândească de două ori înainte să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard.
Dar nu – nouă ne place să ne furăm căciula singuri, astfel că următoarea zi neagră va stârni la fel de mult entuziasm printre românii dornici să-şi cheltuie banii şi apoi să se plângă că nu-i mai iau.
P.S. După cum ştiţi, nu sunt împotriva unui eveniment de genul Black Friday. Ci doar deranjat de lipsa de proporţii dintre valul mediatic generat şi satisfacţia resimţită de publicul larg.

Comments

  1. Sa se planga ca nu-i mai au.

    Dar ce dreptate ai. Eu sunt un om pozitiv si sunt de parere ca inca se mai poate, sunt destul de multi care isi dau seama ca “asa nu”. Nu este totul pierdut 🙂

    1. Ceea ce ma pune putin in dificultate 🙂

      E greu sa speri ca sunt multi cei care stiu ca “asa nu” cand vezi si vorbesti in fiecare zi de sute, mii, milioane care cred ca “asa da”. Greu..De apreciat insa faptul ca cei care vand s-au prins si fac bani foarte grei din asta. Pe ei in putem incadra in cei care stiu ca… asa nu 🙂

  2. Eu am spus in nenumarate randuri ca nu inteleg graba romanilor de a-si goli buzunarele pe lucruri de care nu au nevoie doar pentru ca este Black Friday. O tampenie.

  3. Hohoho ce tema sexy ti-ai tras! Mie imi place de mor, dar pregateste-te moral ca vor veni doamnele cu protestele. Ca-i fondul negru..ca e trist…ca o fi…ca o pati :)). Eu zic ca OPC-ul e fericit ca un cintezoi. Cate mite o sa incaseze…si chiar inainte de Craciun! Yay! Asa au si angajatii lor cadouri si prima de craciun de la alte diverse companii!

  4. Nu ne-o furma chiar singuri … se gasesc cativa smecheri care sa fuere caciulile celor multi si fara creier sub basca …
    Nu e prost cine cere, e prost cine da …

  5. In legatura cu tema. La inceput am avut si tema pe negru si am fost sfatuita/certata ca nu se poate citi decat greu… Aveau dreptate intrucatva…
    Nu stiu de ce, Black Friday m-a lasat rece. La fel ma lasa si nemultumirile lui X si Y…after.

  6. Ne meritam soarta, noi, romanii. prea visam cai verzi pe pereti si ieftiniri peste noapte.
    Toti vorbesc despre o tema neagra pe aici, dar eu nu vad nici o schimbare. Iar am intrat prea tarziu. Si sa stii ca imi placea mult tema pe care ai avut-o inainte…, desi vorbea despre ceva trist, mult prea trist.
    Am uitat exact ce era mai important: La multi ani pentru ziua de ieri!
    La multi ani si pentru astazi! :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *