Când se alege praful

personalVă invit să alegem împreună câteva grăuncioare din praful care s-a ales de ţara asta în cei 23 de ani de libertate libertinaj ce-au urmat revoluţiei din 1989. Le vom înşira mai jos, într-o ordine aleatorie, ce nu ţine cont de impactul (în toate formele sale) asupra societăţii:

– sistemul educaţional, transformat într-un haos desăvârşit, în care acei copii (din ce în ce mai puţini) care mai trag şanse la o dezvoltare intelectuală normală o fac numai datorită unor profesori cu reală chemare pedagogică – şi ei tot mai puţini, mai bătrâni şi mai prost plătiţi;

– sistemul sanitar, care mai subzistă doar ca o anticameră a morţii, într-o formă incompatibilă cu susţinerea vieţii;

– reţeaua de căi ferate, la care se adaugă industriile adiacente şi serviciile aferente, toate conexate în binecunoscutul CFR;

– reţeaua de drumuri rutiere, în frunte cu exemplul extraordinar de inginerie şi implicare umană care este Transfăgăraşanul – toate aflate într-o stare accentuată de degradare;

– sistemul hidroenergetic, devenit – dintr-o componentă strategică a economiei româneşti – ţinta predilectă a jafurilor de tot felul;

– cea mai mare parte a industriei româneşti, începând cu ramura extractivă, continuând cu combinatele de prelucrare şi terminând cu producerea de material rulant greu (cum sunt locomotivele) – transformată literalmente în fier vechi;

– agricultura, care nu mai există de mult în formă sistematizată; unele iniţiative locale/regionale nu compensează imensele suprafeţe de teren lăsate pradă deşertificării, în numele retrocedărilor individuale ori al afacerilor dubioase cu terenuri;

– fondul silvic, aflat într-o degradare accelerată de defrişările masive;

– monumentele şi elementele de patrimoniu, care, fiind mai mult din piatră decât din fier, nu pot fi demolate şi necesită investiţii pe termen lung pentru a deveni profitabile – viziune incompatibilă cu mediul “de afaceri” autohton;

– turismul, afectat sever de toate cele de mai sus;

– sportul, subfinanţat – la fel ca atâtea altele –, nu mai este nici măcar încurajat, multe dintre formele organizate de manifestare (cluburi) fiind doar modalităţi de spălare a banilor.

…Nostalgie după “gloriosul” trecut comunist?… Nici pe departe. Şi-atunci era praf, poate chiar mai mult, doar că ascunderea lui sub preş era politică de stat. Astăzi, nici măcar pe asta – politica de stat – nu o mai avem.

Comments

  1. Dar uite ce coruptie infloritoare avem! Si cum au crescut marile averi din specula imobiliara si privatizari pe mai nimic!Si uite cata materie cenusie am dat la export de am umplut laboratoarele occidentului! hai ca mai avem putin aur si cupru si gata, am rezolvat tot!Nu mai suntem buni decat de cobai.

  2. Eu sant nostalgic dupa cartile de citit care costau doar 2-3 lei si dupa cinematografe… e greu de crezut ca aveam chiar si in satul nostru cinematograf, dar asta era adevarul, si rulau filme noi imediat ce terminau de rulat in orasul Deva !… cultura era acc4esibila oricui la preturi foarte mici !

  3. Macar pe vremea comunismului piata locurilor de munca statea ceva mai bine… aveai loc si nu aveai de altele… oricum mai bine decat acum 😐

  4. Si totusi am mai castigat cate ceva: de pilda, beeecalizarea credintei. Altadata, nu aveam parte de astfel de … profeti!

    Si avem liber la tv: prind o suta de canale … si n-am la ce sa ma uit! … Bahmuteanca, Prigoana, Zavoranca, glume fara haz, filme comerciale, cu karatisti si multe impuscaturi…Apoi, multa reclama la cutite, tigai, masini de tuns iarba (de pe balcon?)etc.

    Dar cei mai ,,simpatici” raman politicienii si limbajul lor … colorat! Cand ii auzi pe astia vorbind iti vine sa privesti pe fereasta si sa vezi raurile de miere si lapte curgand prin fata blocului.

  5. Praful era de multa vreme. Desi multi refuza sa creada, el se asternea treptat chiar din laudatul interbelic. Nu-i vina a 23 de ani, e vina mai multor milioane de oameni.

    1. Faptul că o mare parte dintre cei care au făcut praf tot ce au atins (aşa cum Regele Midas transforma tot ce atingea în aur) văd că alternativa la palatul cu cruce aurită la poartă e Jilava e un pas în direcţia bună. Adică se cerne praful.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *