Carul dinaintea boilor

În urma absenţei de săptămâna trecută a Codului am fost întrebat dacă bizonii au dispărut. Chiar dacă istoria are tendinţa de a se repeta, bizonii “noştri” n-au avut soarta confraţilor nord-americani şi au rămas pe poziţii – doar că n-am avut eu chef de ei.
Deşi subiectul se pretează la tiparul obişnuit (schema unei situaţii din trafic şi comentariile aferente), astăzi mă rezum la o afirmaţie generalizatoare şi la câteva argumente subiective: cei mai periculoşi bizoni din trafic sunt şoferii mijloacelor de transport în comun.
Şi nu o spun (doar) fiindcă mi-a căşunat pe un asemenea individ (respectiv acela care, astăzi dimineaţă, refuzând să cedeze trecerea la virajul la stânga într-o intersecţie, a forţat, în încercarea de a ajunge cât mai repede în staţia de autobuz, şi aproape m-a scos de pe şosea, împingându-mă într-un mal de zăpadă – odată ajuns în staţie, când maşina a frânat, i-am văzut efectiv pe cei din spate zburând claie peste grămadă).

O spun (şi la modul ăsta) pentru că un argument de felul lasă, că nu sunt toţi aşa nu este unul valabil. Pe baza unui asemenea raţionament, de fiecare dată când are loc un accident cu victime, ar trebui să zicem mersi că numărul celor afectaţi n-a fost mai mare – ori asta nu e o gândire constructivă.
Din punctul meu de vedere, în momentul în care acceptă în vehiculul său o altă persoană, responsabilitatea şoferului devine una colosală: el poartă răspunderea pentru viaţa unui om. Şi dacă în cazul persoanelor particulare există oarecum circumstanţa atenuantă a faptului că pasagerul ştie, de regulă, cu cine se urcă la volan, în cazul mijloacelor de transport în comun, şoferul poartă răspunderea siguranţei a zeci şi sute de necunoscuţi – care, la rândul lor, păşind în interiorul vehiculului, îi oferă conducătorului un vot de încredere.
Acum e momentul când, de obicei, apare un alt pseudo-argument: nu te obligă nimeni să te urci. Afirmaţie care, din punctul meu de vedere, este – de asemenea – redundantă. Nu existenţa unei maşini determină fluxul de pasageri, ci cererea pentru servicii de transport duce la apariţia autobuzului. În societatea de astăzi, şi mai ales în cea românească, unde alternativele sunt extrem de limitate, transportul în comun este un dat şi trebuie luat ca atare.
În consecinţă, dacă un şofer nu este capabil să conştientizeze că plimbarea unor necunoscuţi pe străzi nu este o distracţie, ci o responsabilitate, n-ar trebui să fie angajat. Criteriile de selecţie şi, mai ales, testele psihologice ar trebui înăsprite – fapt care-ar duce, mai mult ca sigur, şi la rafinarea comportamentului celor aflaţi în scaunul şoferului.
Măcar o dată în istorie să aibă sens să pui carul înaintea boilor bizonului care-l trage după el.

Comments

  1. Zilele astea este jale, pur si simplu. Toate bulevardele de 3 benzi s-au transformat brusc in bulevarde de o singura banda dupa formula masina in zapada + munte de zapada + bizon care parcheaza in stanga muntelui de zapada iar haos este putin spus.

    Despre asa zisii soferi profesionisti, da, tot timpul au fost cei mai periculosi printr-o combinatie exotica de tupeu cu nesimtire.

  2. Vatmani, soferi de taxi, you name it, orice “conducator” stresat si intolerant, din motive externe sau ca asa l-a facut mama lui!
    Imagineaza-ti o don’soara care a folosit bicicleta ca mijloc de transport in Buc, fie vara, fie iarna, 2 ani de zile!
    Ah ce mi-e dor de capitala (NOT!)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *