Certitudinile, provocarea şi lecţia tristă a Palasului

În doar câteva zile, Palasul a demonstrat că este cel mai cel. Însă, vorba Andrei, what about us?
Aşa cum am mai spus, lăsând la o parte componenta de business, proiectul Palas înseamnă pentru muritorii de rând mall, Auchan şi parc.
În ceea ce priveşte mall-ul, e clar că aici e locul de unde trebuie să-ţi iei hainele, unde trebuie să mănânci, unde trebuie să-ţi bei cafeaua şi unde trebuie să-ţi faci poze de Facebook – dacă vrei să exişti. Şi, dată fiind amploarea investiţiei, nicio altă locaţie nu mai poate emite pretenţii; nici chiar fratele mai mic (renegat, de-acum) Iulius – care, mai mult ca sigur, va fi convertit în altceva.

La rândul lui, Auchan-ul are locul (şi viitorul) asigurat în pleiada magazinelor Carrefour, Kaufland, Billa, Selgros, Metro şi Lidl deja deschise, fiindcă românii au dovedit că niciodată mâncarea nu e prea multă, ori plasele prea pline.
Prin urmare, parcul este singurul asupra căruia preferinţele ieşenilor se pot schimba.
Vara asta, nimic nu va putea concura cu treptele de apă care coboară de la Palatul Culturii, cu starea de nirvana provocată de iarba pusă acolo special pentru a fi călcată, cu ameţeala dulce a caruselului dintre betoane şi nici chiar cu pavilionul de ceremonii lucrat de căldărari. Iar odată venită iarna, sclipirile de gheaţă ale patinoarului vor capta privirile tuturor.
Dar la anul pe vremea asta, eu cred că ieşenii vor căuta altceva – spaţiu.
Prin natura lui, Palasul este un mediu controlat, închis între pereţi şi betoane, astfel încât spaţiile largi ale bătrânului şi devastatului Copou [Dacă aveţi dubii asupra acestei caracterizări, aşteptaţi primul meci al Politehnicii şi covorul de maşini aşternut printre copaci şi buruieni vă va convinge (fiind an electoral, era clar că Poli va promova în Liga I; în sezonul următor, când îşi va fi împlinit destinul propagandistic, echipa se va întoarce în liniştea mediocră a matineelor)] vor reveni în preferinţele oamenilor. Până la urmă, tot mai în largul tău te simţi scuipând o sămânţă pe Copou…
Fiindcă asta e marea provocare a Palasului: să creştem odată cu el. Ansamblul urbanistic e unic în România şi total futurist raportat la ce-a avut de oferit Iaşul până acum. Vom putea să ne ridicăm la pretenţiile lui?
P.S. Mai presus de orice critici şi semne de întrebare, Palasul este o lecţie, din păcate nu foarte veselă: inima oraşului a început să bată numai datorită unei iniţiative private de peste un sfert de miliard de euro – sintagma-cheie fiind “iniţiativă privată”. Deci nu statul, nu vreun partid, nu vreun primar (persoană publică). Din punctul meu de vedere, la asta ar trebui să se gândească toţi candidaţii care promit că vor schimba Iaşul prin pancarte şi muzică la difuzoare.

Comments

  1. Eu mai am o singura intrebare? Unde-i poza cu tine si “inima”? :D. Faci nota discordanta? Inoti impotriva curentului? Cum altfel sa stim ca existi??????? 😛

    1. Lipsa pozelor cu mine la Palas sunt reconfirmarea inexistentei mele, pusa prima data pe tapet de absenta unui cont de Facebook. Eu sunt o pata de intuneric pe monitoarele unora.

  2. Eu apreciez faptul ca tu iti iubesti orasul. Sunt putini oameni care mai pastreaza dragoste pentru tara asta (eu nu ma numar printre ei), dar tu chiar ai sentimente sincere. Asta e un lucru okey. Kudos!

    1. Ai fi surprins… Nu sunt un tip sentimental, care sa se ataseze de locuri – desi n-am ascuns niciodata ca o parte din mine a ramas pentru totdeauna sa hoinareasca pe strazile din Manhattan.

      N-am ales sa ma nasc in tara asta. As putea spune ca, intr-o oarecare masura, n-am ales nici sa traiesc in Iasi. Dar, daca tot o fac, n-ar strica deloc sa-mi si respect casa, nu?

    1. Bumbu, in comparatie cu Sibiul (sa zicem), Iasul e un fel de transee aflata mereu in constructie.

      Eu as spune, mai degraba, ca daca Palasul a fost posibil, atunci ar fi posibil si un Iasi pe masura Palasului.

  3. Ai cam multe pretentii. Statul este pe moarte, nu are bani, nu mai are nimic in afara de datorii.
    Cred ca oricat am fi de saraci, o fata noua oraselor nu strica. Imediat dupa revolutie, cand s-a dat drumul la granite, baietii de la blocul meu au plecat sa exploreze lumea. La intoarcere ne-au povestit cum au stat cu gurile cascate in gara din Budapesta, de parca ajunsesera pe Marte, cum nu reuseau sa se descurce la baie(sa foloseasca apa si sapun). Tot ce intalneau era altfel decat acasa. Copiii nostri au dreptul de a cunoaste lumea asa cum este in alte parti, dar in tara lor.

    1. Eu am auzit si mi-a confirmat si tata, deci cred ca e adevarat, ca in Japonia e ff complicat de invatat, ca turist strain, de folosit toaletele de prin hoteluri, ca au niste butoane si luminite de parca ar fi un bord de comanda de pilotat o nava spatiala, cu tot felul de curenti de aer si jeturi de apa de diferite temperaturi si viteze, cu muzica, cu elemente pneumatice care pot ajusta scaunul pt persoane de varste diferite sau posibil handicap, etc, de nici nu stii unde sa apesi ca sa tragi apa, si te simti cu adevarat ca un prost !

      Am gasit chiar si pe wikipedia o prezentare destul de amanuntita, http://en.wikipedia.org/wiki/Toilets_in_Japan

    2. Zau, abia ulterior mi-am dat seama de ce, atunci cand a venit tata acasa din Japonia si eu l-am intrebat curios cum e acolo, el a oftat asa si a zis, bagandu-ma initial oarecum in ceata, (mai ales de ce a oftat asa de trist !), “e ff tehnologizat, intr-adevar la ani lumina de ce stim noi” !

  4. Sorry, abia acum mi-am dat seama de posibila gafa diplomatica prin comentariul meu de mai sus, mai ales in legatura cu un articol oarecum patriotic, dar NU a fost ceva intentionat, a fost mai mult o reactie total involuntara la comentariul Vienelei in legatura cu baietii romani impresionati pe vremuri de baile budapestane !

    1. Pai de ce gafa? Mie mi se pare un subiect interesant. Tatal tau avea dreptate, au niste buzi atat de digitale ca ti-e si frica :)). Pe mine m-au enervat paroxistic instalatiile de apa de la cada. Am stat si m-am muncit sa am apa cum trebuie la dus pana m-am lasat batut si am sunat si intrebat si mi-a explicat o fatuca. N-am fost singurul European consternat. Nimeni de acolo nu stia sa foloseasca dusul dracului (poate in afara de nativi). In general eu cand nu stiu sa utilizez ceva, dupa ce butonez tot, ma duc si fara rusine.. intreb. Mi se pare normal, nimeni nu se naste cu “schema functionarii buzii nipone” in creier. Asadar cand nu stiu incep si pun o mie de intrebari pana sunt sigur ca stiu cum functioneaza. Bineineles nu ma refer doar la buzi.

  5. Oricate malluri se vor construi, oricate hipermarketuri/supermarketuri …orice s-ar intampla, nimic nu va face ca Romania sa nu para doar o copie ieftina a altor tari..Mersul la mall aici e un mod de viata, si imi e sila..orice nume ar avea…Palas, Afi, Unirea…reprezinta doar un loc unde toate pitipoancele si incultii isi petrec timpul 🙂 Eu nu iubesc Romania..Nici azi, nici ieri, nici daca intr-o zi va arata ca Milano, Dubai sau Paris…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *