Cum ar fi lumea mai simplă fără Dumnezeu

NoJesusNu cred în Dumnezeu, aşa cum este el perceput de masele largi. Mai bine zis, nu cred că am suficiente argumente coerente pentru a fi împăcat cu existenţa divinităţii. Dar nu despre convingerile mele religioase vreau să vă vorbesc, ci despre oamenii cu har. Deoarece, în măsura în care – nefiind dus la biserică – apreciez şi respect valoarea, în primul rând istorică, a unui asemenea aşezământ, tot aşa îi respect pe oamenii cu har. Căci ei există, chiar dacă harul lor e mai puţin răsuflare divină şi mai mult un simţ înăscut al deprinderii firii umane.

De obicei, oamenii cu har îi găseşti în două locuri: în volumele de memorii [Desigur, oameni cu har sunt la tot pasul, începând din propria noastră casă şi terminând în plină stradă. Dar rar ne este dat să conştientizăm asta pe moment şi, de multe ori, abia când ajungem în etapa amintirilor înţelegem cu adevărat ce oameni deosebiţi am avut lângă noi] sau în liniştea vreunei mănăstiri. [Fără îndoială, mulţi oameni au în ei un har nebănuit. Dar sunt puţini aceia care ajung să şi-l descopere, să nu şi-l irosească în patimi lumeşti] Despre aceştia din urmă aş vrea să vorbim.

Să presupunem, pentru o clipă, că Dumnezeu există. Ştiu, vă zăpăcesc, dar urmăriţi-mă până la capăt… Aşadar, Dumnezeu există şi îşi alege mesageri care să-i răspândească învăţătura în lume – oamenii cu har.

Cât vă  ajustaţi perspectiva, să vă povestesc că aseară, într-unul dintre rarele momente de stat la televizor aiurea, am nimerit la Antena 2 o dezbatere pornită tot de la greţoasa “telenovelă Nicolaescu”, între celebrul (?) Oreste şi un preot. Primul este un personaj faţă de care n-am nicio simpatie, iar interlocutorul său, prin însăşi postura monahală, mi-e perfect indiferent, însă am prins din zbor un aspect interesant: preotul îi confirma lui Oreste că biserica nu le mai recunoaşte răspopiţilor (a răspopi = a lua cuiva calitatea de preot, a da afară din preoţie) harul.

V-aţi potrivit imaginea de ansamblu? Atunci, întrebare:

Dacă Dumnezeu este mai presus de orice este lumesc, iar biserica este mesagerul lui Dumnezeu pe pământ, cum pot nişte oameni, sub pretextul unei ierarhii bisericeşti, să nege unui alt om un atribut divin – harul? Nu toţi preoţii au har, aşa cum s-ar cuveni, poate, din “fişa postului”. Dar cei care au se ridică mult deasupra celorlalţi, clerici sau profani deopotrivă.

În condiţiile în care biserica devine tot mai mult materializarea (transformarea în ceva palpabil, material) unui concept (credinţa) [pentru cea mai bună exemplificare, vezi povestirea Amiralului] şi mai puţin concretizarea (punerea în practică a unui set de norme şi valori, derivate din credinţa într-o putere superioară) acestuia, diferenţa dintre Biserică drept instituţie şi biserica lui Dumnezeu – aşa cum o conturează Scripturile – este tot mai pregnantă. Astfel, îmi este imposibil să-i ofer credit, cât de mic, Bisericii.

Dacă Dumnezeu n-ar exista, n-ar exista nici Biserica. Şi astfel, fără atâta manipulare, fără atâtea impuneri (de multe ori financiare) şi fără atâtea canoane (acelea pentru care, la întrebarea De ce?, nu există decât răspunsul C-aşa zice popa), individul şi-ar descoperi în suflet his own personal Jesus.

Căci parcă acolo se află adevărata casă a Domnului – în sufletul fiecăruia. Nu?

Comments

  1. nici eu nu cred in dumnezeu insa asta nu ma face fara valoare sau fara esenta. oamenii goi sunt aceia care nu cred in nimic.

    poate nu ma crezi dar eu de la 17 ani am crescut printre popi, biserici si manastiri. calugarii si in general oamenii care se calugaresc nu sunt cu har, sunt oameni care au suferit mari deceptii in viata si care cauta un refugiu. unii il gasesc in manastire, cei care pot sa creada.

    biserca este in ziua de azi ceea ce a fost dintotdeauna, o unealta de manipulare a maselor.

    biserica a aparut cu un singur scop: salvarea umanitatii de la haos si distrugere. Biserica este cel mai complex proiect al umanitatii care a avut succes de-alungul timpului. A stopat cat a putut rautatea si durerea. Fiind vorba tot de oameni, era imposibil ca ideea de inceput sa nu se corupa la un moment dat incepand de la inchizitie continuand cu popii ahtiati dupa bani din ziua de azi.

    Dorinta bisericii de inavutire a fost intotdeauna la fel de mare.

  2. Chiar biserica spune ca Dumnezeu este in noi. D-zeu (sau ce alt nume alegem sa-i dam) este mai mult decat o simpla imagine iconografica asa cum incearca biserica (oricare) sa-l reprezinte.
    Este o energie omniprezenta care pune lucrurile-n miscare, mai presus de puterea omului de intelegere. De aici si multitudinea incercarilor in timp si spatiu de a-l reprezenta.
    Desi multe dintre principiile si invataturile religiei sunt utile si binevenite, din pacate biserica (mare parte a reprezentantilor ei) foloseste incertitudinea maselor in materie pentru a le manipula si controla.
    Cel mai important ramane ceea ce crede fiecare dintre noi in adancul sufletului sau,

  3. D-zeu meritand probabil o gramada de cuvinte, eu am stat sa scriu o compunere in mai multe paragrafe, mai ales ca ma simt oarecum cu musca pe caciula ca iar sunt agnostic in ultima vreme, (dupa ce ma tinusem destul de tare sa fiu credincios in ultimii aproape 3 ani).

    In legatura cu pozitia mea fata de D-zeu, eu tot oscilez intre agnostic si credincios la niveluri rationale, ca la niveluri emotionale eu personal zau nu am sentimente deosebit de religioase asa aproape niciodata, desi stiu ca am fost emotionat asa religios o data la nivel recunoscator si am simtit nevoia sa inalt asa o ruga de multumire proniei, (desi nu stiu daca era direct catre D-zeu, dar asa m-am gandit eu ca o fi sau ca trebuie sa fie), si m-am rugat la nivel emotional religios catre D-zeu de vreo 6 sau 7 ori, de 3 sau 4 ori intr-o biserica, si de 3 ori in casa, si in 3 din alea 6-7 ori am cerut curaj pt mine, o data am cerut sa iau o nota de trecere, o data in legatura cu un job, iar de 2 ori m-am rugat pt altii.

    Eu nu sunt anti-biserica organizata, cred ca poate avea functii ff utile in principal educative, de sanatate publica, de suport social, plus desigur ca stiu ca exista coruptie in cadrul oricaror organizatii mai ales vechi si ff birocratizate si ff resistente la vreo schimbare nici macar in sens de perfectionare, plus in cadrul carora nu se accepta dialog intern prea mult, macar la diverse paliere, adica nu neaparat de jos in sus anti ierarhic).

    In legatura cu lucratorii bisercesti, eu personal am avut norocul sa ma intalnesc cu mai multi care mi s-au parut cu adevarat superior competenti, (desi efectiv nu stiu daca aveau vreun har, dar stiu ca erau buni pe meseria lor destul de complexa, plus erau oameni constiinciosi, efectiv de treaba, in care ai fi putut avea incredere daca ai fi lucrat sau studiat alaturi de ei, si in care puteai avea incredere daca ti-ar fi dat vreun sfat sau ti-ar fi transmis vreo informatie), decat cu din aia care mi s-au parut pur si simplu simplu mediocri si oarecum egoisti si posibil si oarecum “ingusti”, (efectiv cam asa cam de genul meu, astia mediocri !), si precis si mai multi decat din aia care mi s-ar fi parut de-a dreptul real patologici, adica total nesanatosi, incompetenti si chiar posibil teoretic ocazional periculosi pt public, (din astia nu am intalnit de fapt decat unul, desi era mai mult de nivel de patologic imatur si incompetent irecuperabil decat real periculos, ca din aia care apar din cand in cand la ziar ca au escrocat bani prin cine stie ce masiva delapidare sau santaje mafiotice facute expres, sau cu comportament direct criminal, sau din aia care au abuzat copii si minori, Doamne fereste, nu am intalnit eu niciodata).

    Insa eu nici nu am avut contacte asa de dese cu biserica sau cu lucratori religiosi, adica nu as putea sa zic ca nr celor intalniti de mine o fi reprezentativ, plus ca ma refer nu numai la BOR, dar si la alte biserici.

    Dintre elevi/studenti viitori posibil preoti, eu nu am intalnit decat 2 catolici si 1 ortodox si toti erau chiar destul de real serios deprimati, iar unul din catolici chiar cam irecuperabil de imatur si ff deprimat, adica chiar mi s-a parut patologic, dar celalalt era OK, cred ca ar fi devenit un preot total OK, era total normal la cap + inteligent, numai ca am impresia ca depindea de pe mana cui va incapea in decursul studiilor/carierei, ca asta era gay, si am impresia ca biserica romano-catolica difera din loc in loc in legatura cu toleranta pt studentii/preotii gay, chiar daca se comporta OK…adica exista multa ignoranta si in randul lor la diverse nivele, plus desigur ca la nivel administrativ acum toti stau cu frica-n san, desi e ff clar si stie mai toata lumea serioasa ca gay nu insemna absolut de loc a fi atras de copii, nici macar de tineri adolescenti prea tineri + ca un om inteligent si cat de cat normal la cap se va comporta ff etic daca e vorba de serviciu, adica nu cu enoriasii sau studentii sau inferiorii ierarhici se fac legaturi prea strans-emotionale, (sexuale nici atata), plus nici cu aia total din afara bisericii nu se fac anumite comportamente, cf deontologia de preot catolic.

    Iar dintre calugari propriu-zisi, eu personal nu am cunoscut decat cateva maicute catolice si alea mi s-au parut ff sanatoase, total normale la cap, si chiar ff simpatice si echilibrate, adica absolut de loc sado-masochiste din alea ca in unele filme, dar nici cine stie ce exaltate religioase mai ciudate, ca in alt fel de filme !!

    Pe religiile non-crestine nu am cunoscut decat vreo 2 rabini iudaici progresisti (adica nu din aia ortodocsi), si erau ff ocupati, adica munceau efectiv de cadeau jos, ba cu chestii administrative, ba cu telefoane, ba cu recrutarea unor cantori sau cu ajutatul unora sa plece in Israel, ba cu organizari de tabere, ba cu naiba stie ce faceau, dar erau ff ocupati tot timpul ! Pe astia efectiv am avut senzatia ca nu ai cum sa-i prinzi sau sa-i gasesti decat cu e-mail sau programare speciala facuta cu minim 6 luni inainte ! Adevarul e ca sunt si relativ putini, mai ales pe UE cred, de aia in ultima vreme am citit ca si cantorii au capatat roluri oarecum mai importante care erau facute mai demult doar de rabini sau doar de secretari, adica efectiv fac si chestii de comunicat cu enoriasii si chestii administrative, plus canta, plus fac si slujbe si scoli pt copii, efectiv ei fac de toate, plus am citit ca din 2011, acum li se spune ca sunt “hirotonisiti” in functie, nu doar simplu “investiti” sau numiti in functie…dar cantori iudaici eu nu am cunoscut niciodata, ca e ff mare cerere de serviciile lor peste tot, si sunt oarecum itineranti, ba colo ba colo, am impresia ! Mare lucru sa ai talent la cantat ! Uite asa iti poti gasi un job din asta care are ff mare cautare + anticipat in crestere, atat ca prestigiu cat si ca salariu, importanta pt societate, etc !

    Am cunoscut si 2 sotii de lucratori bisericesti, una colega de liceu cu mine, care inca din liceu dorea sa devina sotie de preot, (am povestit la Vienela odata), si era o fata ff silitoare, cu note mari, dar se pregatea ff serios pt functia ulterioara respectiva dorita, adica efectiv in clasa a 10-a stia sa faca sarmale, cozonaci, ciorbe din alea complicate, stia sa coasa la masina, plus stia sa faca bugete, ajuta dirigintele cu trezoreria clasei, plus era super-constiincioasa + hotarata…adica avea niste indemanari din astea casnice cum eu nu am vazut nici la mama acasa, nici la bunica pe anumite domenii, cum am vazut la colega asta ! Si chiar a si reusit sa isi indeplineasca ce a dorit, pt ca inca din clasa a 12-a incepuse procedeul sa isi caute cu ajutorul unei matusi niste candidati care tocmai trebuia sa se casatoreasca pt a deveni preoti, si la scurt timp dupa Bac, s-a maritat imediat cu unul din acei candidati ! Dar nu stiu ce s-a mai intamplat dupa aia !

    Plus am cunoscut o sotie de rabin iudaic dar aia era ff super-educata, avea diploma nivel de master plus in urmarirea unui PhD, si era si cu nasul cam pe sus, cred ca nici nu am reusit decat sa baigui buna ziua o data fata de ea si m-a si corectat pe loc + sever in legatura cu o greseala gramaticala, sau naiba stie ce oi fi facut ! Dar pe urma a reiesit ca nu era rea sau real ingamfata, ci doar cam stressata pt ca sotul ei, rabinul, era ff ocupat, si trebuia ea sa il ajute la scrisul unor lucrari sau conferinte in plus fata de ce muncea ea la PhD-ul ei personal, plus in acelasi timp incercau sa planifice sa aiba si cativa copii…asa ca eu nu m-am suparat pe ea si nu mi-a mai fost asa de frica de ea dupa aia, dar din pacate nu am mai intalnit-o niciodata.

    Dintre preotii propriu-zisi, eu am cunoscut doar unul BOR, parintele Galeriu, dar efectiv acel om mi-a facut o impresie atat de superioara, nu stiu daca as putea sa-i spun har, cat as putea sa-i spun efectiv expertiza profesionala + etica profesionala atat fata de profesia lui cat si fata de posibili studenti (pt ca era si profesor) + nu mai vorbesc cat fata de eventuali enoriasi, incat am impresia ca a reusit sa recupereze pt vocabularul meu cuvantul “ortodox”, nu numai pe crestinism, dar si in alte contexte in care poate apare acel cuvant, fata de care eu aveam destul de multe ezitari de a-l folosi sau chiar de a-l citi.

    Asa, alti preoti din alte cateva diverse religii am mai cunoscut si 1 catolic, OK-competent, 1 adventist probabil si ala OK, la fel comun, 1 episcopal, si asta ff OK, si chiar interesat educativ-grijuliu fata de oamenii mai tineri, 1 luteran de sex feminin cam deprimata sau poate cam stressata de obligatiile de serviciu, insa ff caritabila si buna la suflet, si constiincioasa. E posibil sa mai fi cunoscut la nivel de stat de vorba si cu altii, dar efectiv nu am stat sa-i contabilizez, plus de astia de care zic chiar am amintiri si impresii/pareri chiar mai bine conturate.

    Dintre toti am simtit doar ca adventistul si luteranul, (plus calugaritele catolice, desi nu ceilalti catolici), au incercat sa imi faca oarecum prozelitism fata de bransa lor, dar poate ca asta face parte din obligatiile de serviciu ale acestor ramuri. Am mai cunoscut si cativa misionari mormoni total enervanti, care efectiv la un moment dat nu stiu daca aveau ei mai mult nevoie de suport emotional de la mine decat sa imi ofere ei mie ceva, si efectiv mi s-a facut usor mila de ei, ca si cum daca nu le-as fi dat vreo aprobare mai clara, ar fi fost penalizati de seful lor de vanzari, si nu am avut nici senzatia ca erau ff priceputi la sales sau ca primisera vreun trainig prea grozav pt asa ceva, cel mult un branci, lucru care pe mine m-a dezamagit stiind de altfel know-how-ul teoretic accesibil bisericii mormone pe publicistica si propaganda, dar uite ca nu au grija de proprii lor interni (in training voluntar-obligatoriu) la un nivel superior, deci mi s-a parut destul de clar ca acea biserica se corporatizase de destul de mult, dar asta e situatia, oricum face brosuri simpatice, plus acesti misionari probabil ca dupa ce isi indeplineau obligatia nu aveau de gand sa lucreze religios sau in publicistica, in educatie nici atata, probabil ca dupa experienta asta de voluntariat nici macar in business sau sales, naiba stie ce aspiratii profesionale aveau ei sau la ce naiba or fi fost buni, poate tot pe IT.

    In acelasi timp am simtit oarecum in sufletul meu ca parintele Galeriu m-a recunoscut (efectiv dintr-o privire, mai ales ca eram si adolescent !), ca oarecum indecis atat in legatura cu pozitia crestin/agnostic cat si cu pozitia mea fata de crestin/crestin ortodox/alte religii, si intr-un fel mi-a dat “aprobare” sa fiu in continuare asa cum sunt eu, dar ca spera asa ca poate e posibil sa ma lumineze si pe mine D-zeu odata, si desigur ca doar D-zeu ar putea face vreo lumina vreodata in capul meu…ca era destul de clar cat de opac eram la vreo altfel de invatatura, plus era ff clar ca eram doar cineva total mediocru oarecare ! Adica efectiv m-a lasat atat liber cat si in voia Domnului in acelasi timp, si mie asta mi s-a parut total OK si corect, de aia nici nu ma stresez prea tare, decat ca notez din timp in timp, daca vine vorba de D-zeu in mass-media, cam pe unde ma situez eu in acel moment in timp. Acum e clar ca in acest moment, de exemplu, eu ma situez la scris compuneri fara cap si coada.

    1. Aoleu ! Tocmai am remarcat ca am reusit sa demonstrez cat de adevarat poate fi titlul articolului tau, pt ca intr-adevar totul ar fi fost mult mai simplu macar pe blogul tau, daca nu neaparat chiar in general, daca nu ma simteam eu impulsionat sau tentat sa scriu aceasta lunga compunere in multe paragrafe care nici macar nu corespund in mare parte chestiunilor ridicate in articolul tau !

      1. Pe blogul lui Raul Rual recent am reusit sa imi demonstrez singur in MULT mai putine cuvinte ca D-zeu chiar exista, plus e omniprezent si omniscient ! E clar ca inca ma simt vinovat de pozitia agnostica mai recenta, si de aia am scris asa de multe pe blogul tau !

  4. Intre practicile bisericesti si credinta s-a creat o prapastie adanca. Si nu doar de ieri, de azi. Bineinteles ca harul unui preot sau mai degraba calugar) nu poate fi “ridicat” de vreun sobor bisericesc decat formal, ca “penalizare” pentru nu stiu ce incalcare a regulamentului. De fapt, ar mai trebui sa precizam ca biserica ortodoxa care practica raspopirile este mult mai obtuza decat altele. Un preot catolic n-ar fi excomunicat pentru o slujba la capataiul unui mort care urmeaza sa fie incinerat.

  5. eu am incetat de mult sa imi mai pun intrebari.. sunt unele subiecte, porecum acesta, carora e mai bine sa le lasi in pace.
    iar tu, care nu crezi in divinitate, spune ce invarte planetele de milioane de ani atat de perfect incat sa nu se produca o catastrofa?

    1. As vrea sa nu-ti raspund, pentru ca, daca Dumnezeu invarte planetele, cine l-a facut sa se “invarta” pe Dumnezeu?

  6. Am vazut si eu emisiunea aceea ieri, cand era in reluare si asta fiindca ne-a dat sora-mea telefon sa dam drumul la tv, s-o vedem. Asa ca stiu despre ce vorbesti.
    De multe ori m-am gandit ca ne-ar fi mai bine fara Dumnezeu. Asa, din punctul meu de vedere. Caci dupa cum vedem…oamenii lui te lasa cu fundul in balta cand ai mai mare nevoie de ei. Vorba vine nevoie. Dar ceea ce-a facut biserica de-o saptamana…e sub orice critica. Nu mai spun mai mult.

  7. Nu stiu daca cred sau nu, am unele indoieli, insa uneori folosesc numele lui..E ciudat. Mereu incerc sa aflu mai multe, insa raspunsurile sunt atat de putine, iar intrebarile atat de multe…

  8. Nu pot spune ca nu cred in Dumnezeu, insa nu ma pot abtine.. de foarte multe ori, sa ma gandesc, daca exista atunci unde este? de unde a venit? etc etc…intrebari din astea de Toma Necredinciosul:D
    Pana la urma fiecare crede in ce vrea..0 atata timp cat crede in ceva e ok…:)

  9. Eu pe ateii convinsi ii incadrez din punctul meu de vedere tot la credinciosi, pt ca si ei cred chiar ff puternic in non-D-zeu, plus au si argumente rationale la fel de tari ca si credinciosii in D-zeu, adica sunt egal la egal. Credinciosii propriu-zisi pe mine ma zapacesc deoarece sunt impartiti in atatea branse si ramuri ca efectiv imi e imposibil sa retin ce vrea fiecare in principal, plus are si componenta politica electorala de castigat voturi sau chiar antagonist-conflictuala destul de acerba. Agnosticii sunt aia mai lasi si mai lenesi mai de genul meu, de aia si prefer de multe ori sa fiu agnostic, pt ca simt ca e oarecum genul meu.

    Pe de alta parte, eu inteleg ca e important sa ne gandim si politic, desi eu nu ma pricep la asa ceva, si sa invatam sa stim cu cine sa votam, ba chiar sa ne ducem la vot. Eu pot sa spun ca desi simt ca am aceasta obligatie etica de indeplinit asa vag pe viitor in legatura cu dezvoltarea mea civica personala, tot nu m-am decis sa merg vreodata la vreun vot, desi am si eu preferinte destul de clare mai ales atunci cand vine vremea premiilor Oscar ! Din punct de vedere social-politic si al afinitatilor mele personale m-am oprit la 2 care imi sunt simpatici, romano-catolicii + iudaicii progresivi, (si asta are de a face si cu diversi oameni din religiile respective cu care am interactionat si care mi-au fost simpatici, dar nu numai cu asta, ci si pt ca protestantii ma confuzeaza, si sunt mult prea multi, iar ordodocsii pt mine sunt prea fundamentalisti in practica de zi cu zi, nu neaprat la credinta de baza, desigur, la fel ca si iudaicii ortodocsi, iar cu alte religii chiar ca nu am nici in clin nici in maneca si asta ar mai lipsi sa trebuiasca sa citesc si despre alea de pe wikipedia), insa pot sa zic cat se poate de clar ca nu am ales, si tot asa stau de cand am 16 ani si nici nu cred ca voi alege vreodata, mai ales deoarece mi-e lene sa citesc ce este necesar de citit pt a putea decide, nici nu mai vorbesc de dat vreun examen scris si oral. Plus asta e la un nivel rational pro-social mult mai precis decat la un nivel religios de credincios vs agnostic, pt ca si intre astea cred ca voi continua sa oscilez, in principal, in cazul meu, dupa cate am remarcat, depinzand de daca sunt mai fericit sau mai apatic in legatura cu o posibila indragostire din cand in cand, desi totodata stiu ca religiozitatea cuiva tinde sa cresca cu varsta, probabil pe motive clar neurologice de ateroscleroza.

    Chestia cu harul imi e ceva ff vag, efectiv nu o pot intelege decat poate ca un talent artistic, ca si cum cineva are mare talent pt a fi pianist sau pictor de renume. Astia sunt rari, insa asta nu inseamna ca nu e nevoie si de pianisti sau graficieni “simplu” competenti, pt ca tot e mai bine sa ai pianisti si graficieni decat sa nu ai de loc, plus eu sunt pro-infiintare de joburi pt tinerii absolventi mai ales ca exista somaj in crestere pe UE, si nu numai acolo. Plus cred ca ar fi mai bine daca mai multi pianisti sau graficieni si-ar recunoaste propriile limitatii si nu s-ar stradui sa aiba prea mult har sau sa se preocupe prea mult cum se poate obtine acest har, ci sa fie mai “simplu” constiinciosi la serviciu, deoarece repetitio est mater studiorum + arta de geniu este 1 % talent/inspiratie plus 99 % transpiratie + de aia exista ucenici pe lume.

    Plus am citit recent in mass-media ca exista unii care se denumesc non-religiosi insa spirituali, adica cred asa nu intr-un D-zeu sau mai multi din aia oficialii posibil descrisi mai din vechime, ci asa intr-un fel de forta oarecare unificatoare energetic si totodata de influenta in univers, dar am citit recent ca s-au facut studii si ca astia care isi zic spirituali, (deci nu credinciosi, nici atei convinsi, nici agnostici), au un risc mai mare de a utiliza droguri ilicite si de a suferi de maladii mintale. Eu personal despre bolile mintale nu-mi fac probleme asa de mari pt ca am impresia ca alea, ca si prostitutia, au existat de cand lumea, (sub diverse clasificari si denumiri si filozofii diferite), insa sunt politic ff clar declarat anti-droguri ilicite, asa ca eu nu ma pot considera pro-spiritual.

      1. Cred ca m-am exprimat gresit pt ca vorbeam mai mult de mine si am extrapolat oarecum si la altii. Asa ZIC unii despre agnostici, ca sunt mai lasi sau mai lenesi. Eu nu sunt total total de acord, cred sincer ca exista in mod real si agnostici curajosi + angajati social chiar harnic, plus chiar eu am resimtit recent o nevoie asa ca un impuls catre activism civic-social mai mare de cand sunt din nou agnostic, in comparatie cu atunci cand eram mai egoist + mai linistit fiind mai ingust-credincios (aplicat la mine, desigur, pt ca sunt sigur ca exista si credinciosi mult mai ardent inflacarati decat e genul meu de credincios)…dar asa in general agnosticii sunt poate mai impaciuitori din fire, tind sa isi recunosca limitele, si sa stea in banca lor mai mult, sau pe acasa si nu pe strada in inghesuiala la biserica, si acest lucru poate fi interpretat de altii ca posibila lasitate sau lene…in cazul meu e total adevarat pt ca eu dupa mine imi modelez si nivelul meu de religiozitate, desi nu e ceva “planificat”, e mai mult asa cum parca ma simt eu in clipa aia, ca rationamente si rationalizari (desigur deosebit de superficiale in cazul meu), eu pot gasi unele destul de rapid atat pt o pozitie cat si pt alta…nu zic ca e sau ca trebuie sa fie valabil pt toti. Am auzit ca exista de fapt si multi lucratoriau educatori religiosi chiar seriosi, desi poate mai mult din cei interesati academic decat lucratori religiosi propriu-zisi, care se considera agnostici.

  10. Te contrazic. Daca popii hotarasc in conclav ca va fi vara tot timpul, asa se va intampla. 🙂

    Apreciez modul de abordare. Sunt de acord si chiar afirm ca e o mare calitate a unui om sa priveasca fara teama chestii despre care multi zic “mai bine sa tac, caci cine stie?”. In felul acesta separi realul de sarlatanie (sau orgoliu nemasurat, sete de putere etc.).
    Pentru mine nu are nici o importanta daca tu crezi sau nu ca exista Dumnezeu. Si cred ca nici pentru Dumnezeu nu are importanta asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *