Deja-vu

Sindromul CL.
Mandinga a “reuşit” un anonim loc 12 la Eurovisionul de anul acesta.
Lucian Bute şi-a pierdut centura de campion, fiind învins prin knock-out, în runda a cincea.
Naţionala de handbal feminin a României a ratat calificarea la Jocurile Olimpice.
Simona Halep a fost învinsă în finala turneului WTA de la Bruxelles.
Una dintre cele patru afirmaţii de mai sus nu se potriveşte în context.
Respectiv, ultima. Pentru tânăra jucătoare de tenis (20 de ani), prestaţia din cadrul întrecerii din Belgia reprezintă posibilitatea avansării în Top 40-ul tenisului feminin mondial, iar accederea în finală a însemnat repetarea celei mai bune performanţe din carieră – finala turneului de la Fes (Maroc), în 2010 şi 2011.
În rest, celelalte veşti îmi provoacă o amară senzaţie de deja-vu.
Ieri, din oră-n oră, televiziunile de ştiri din România au trâmbiţat-o pe Mandinga drept favorită în finala Eurovision. Asta în condiţiile în care prestaţia din semifinale a fost dezamăgitoare, prestaţia din finala pentru juriu a fost de-a dreptul ridicolă (solista uitând versurile) şi – cel mai important – voturile care stabilesc ierarhia finală ţin cont de orice numai de prestaţia artistică nu. Prin urmare, nu mă miră deloc clasarea pe locul 12. Au votat doar românii (cei din Moldova, din Spania şi Italia), în timp ce Europa ne-a arătat – o dată în plus – că avem nevoie de mult mai mult decât o solistă sexy şi un ritm funky pentru a ne îmbunătăţi imaginea în lume.
Odată epuizat (cumva) subiectul Mandinga, aceleaşi televiziuni l-au luat în vizor pe Lucian Bute – Mister KO, campionul absolut etc. Orice s-a întâmplat în ultima săptămână a fost un semn al superiorităţii nete a românului, de la costumul elegant cu care Bute s-a prezentat la cântarul oficial (sau conferinţă de presă, whatever) până la “ochiul minţii” cu care pugilistul îşi citeşte efectiv adversarii. Toată lumea a uitat că istoria nu va consemna decât lupta propriu-zisă şi pe învingătorul acesteia şi, drept dovadă, aceiaşi oameni care elogiau eleganţa vestimentară a lui Bute (pe care nu i-o contestă nimeni, dar care este irelevantă) se întreabă, acum – după eşec, dacă nu cumva faima acestuia s-a construit pe umerii unor challengers mult mai slabi.
Cât despre noul eşec al handbalistelor, nu prea ştiu ce să spun. Aşa cum Oltchim ne-a ţinut cu sufletul la gură prin nişte victorii dramatice, aşa naţionala ne-a dezumflat cu nişte înfrângeri (chipurile) neaşteptate.
Dar toate cele trei situaţii sunt manifestări ale aceleiaşi probleme: sindromul CL, aşa cum a fost el explicat de dinamovistul Cristi Borcea, într-o replică de tristă amintire: Lăsaţi-ne să ne pregătim de Champions League!
Visăm la victorii măreţe, când noi pierdem lupta înainte ca ea să înceapă.

Comments

  1. lasa ca eu am vazut la stiri in Franta un roman pe locul 3 la nu stiu ce campionat de natatie.
    daca n-ar fi infrangerile, cum ne-am pregati sa fim mai buni?

    1. Infrangerea, ca si victoria, face parte din joc. Dar una este sa pierzi pur si simplu, si alta e sa pierzi dupa ce te-ai batut cu pumnu-n piept ca esti cel mai bun (si aici vina apartine mai mult presei).

  2. Mie mi se pare necinstit sa bagi si handbalistele romane acolo. Eu sunt mare admirator de handbal, ba si practic si romancele sunt bune. Chiar sunt gorzav de bune. Toata lumea mai pierde, nu trebuie sutuiti. In privinta Mandingai era pentru pipite si alea n-au prea votat (evident :P). Chiar nu merita sa castige. Era totusi prea slaba (chiar si comparativ cu restul). Iar la box eu nu ma uit. Mi se rupe, imi pare rau ca a pierdut fiindca eu tin cu Romania peste tot unde nu participa Rusia (oricat as incerca ordinea nu pot sa o schimb :D). Dar eu merg si pe principiul. Mai jos de atat nu se poate, gigea deci, orice fac e in sus :)).

    1. Am si spus in articol ca nu prea ma pot pronunta in privinta handbalistelor, tocmai pentru ca valoarea lor e clara. Insa nu inteleg de ce apar sincopele astea la echipa nationala.

  3. Eu cred ca a avut emotii Mandinga, am mai ascultat melodii de-ale ei si nu sunau atat de rau. Oricum, nici nu se compara cu Suedia si Italia, care au fost cele mai bune, dupa parerea mea.

    1. Italia n-am vazut, dar Suedia a meritat sa castige. Iar cand nu mai putin de 18 tari iti dau maxim de puncte, e clar ca departajarea a tinut cont de mai mult decat prezenta scenica a cantaretei. Pentru mine, victoria de la Eurovision nu face decat sa intareasca ideea ca Suedia este un model de urmat pentru tarile europene.

  4. Sincer, nu aş fi crezut niciodată că acea melodie care, probabil, dacă ar fi fost scrisă de o maimuţă ce a trăit toată viaţa la zoo, ar fi scris mai multe versuri care ar fi avut o mai mare însemnătate decât ceea ce au cântat ei, v-a primi atât de multe puncte. Bine, suntem patrioţi, ne susţinem neamu’, dar nici pentru un album original semnat de Tom Jones, nu aş fi votat o astfel de melodie.
    Aşa că, Mandinga încă o duce bine …

  5. Comentariu din seria “asta nu-i nimic !”:

    In aceeasi zi, Norvegia a iesit si pe ultimul loc la Eurovision, si a pierdut si pt prima oara de vreo 30 de ani incoace la fotbal impotriva UK la Oslo !

    Sa fi auzit cum comenta saracul comentator TV norvegian trist si obosit la Eurovision, mai tragea cate un oftat din cand in cand si mai zicea cu voce moale, “sa nu ne pierdem speranta, nu e bine sa fim pesimisti, mai au de votat vreo 6 tari”, la un momentat tafnos-enervat, “vad ca tarile scandinave isi mentin ultimele locuri anul acesta in Azerbaijan…ma rog, in afara Suediei”, etc.

    1. PS Mie mi-a placut tipul din Rep Moldova, Pasha Parfenii, mi s-a parut ca aducea un pic cu actorul Edward Norton !

      Nici norvegianul Tooji nu a fost rau de loc, dar nu era de tip care castiga Eurovision-ul in general, cu atat mai putin in Azerbaijan, nu mai zic ca e de origine iraniana ! Zau daca nu l-au trimis norvegienii asa expres ca sa arate ca sustin dizidenta politica in acel loc.

      Iar cantareata suedeza, care a castigat, nu numai ca e de origine berber-marocana, dar in lunile de dinaintea Eurovisionului au existat intense schimburi si dialoguri cultural-diplomatice Suedia-Azerbaijan.

      In general pe relatii externe, suedezii sunt deosebit de reputabili la diplomatie pro-activa continua stabila si de mult rafinat clasic planificata, norvegienii fiind mai mult pe post de trimis ca negociatori, real talentati la asa ceva, dar in general in locuri si timpuri unde si cand nu mai are nimeni chef de negoociat ceva undeva in lume.

      NU zic ca rezultatele au fost chiar planificate asa la nivel de conspiratie, dar in general se recunoaste ca voturile pe bisericute de “prieteni” si castigurile la Eurovizion sunt relativ politic-corupte.

  6. Hei, tocmai am aflat, filmul Dupa Dealuri a luat premiul pt cel mai bun scenariu la Cannes, (Cristian Mungiu), si premiul pt cea mai buna actrita egal impartit intre Cristina Flutur si Cosmina Staratan !

  7. Eu tot ce stiu de Eurovisionul de anul asta este ca o colega si-a calcat pe suflet si si-a dezlipit cu spaclul privirea de pe TV ca sa ma duca pe mine la gara. Ea este estonianca si avea sperante mari. Cum nu am citit nimic de Estonia, cred ca nu a castigat.
    Din comentarii inteleg ca Mandinga e o fata. Ma duc sa caut pe Youtube, sa stiu daca sa ma jenez de colega mea sau nu. :))
    In ceea ce o priveste pe Halep,cred ca putem reformula: ”Halep a inceput sa joace tot mai multe finale.” In tenis nu e usor sa invingi, dar e o performanta sa ajungi la finale.

  8. M-au întristat declaraţiile lui Froch care pare bătăuşul clasei, un pugilist care atacă dezordonat,pe viaţă şi pe moarte,cu tehnica omului cavernelor.Imi pare că Bute ar trebui să vină data viitoare cu o bîtă nu cu mănuşi de box.Şi dacă îl învinge să declare orice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *