Deja-vu de râsu-plânsu’

rasu-plansuSindromul CL revine.
Întrucât Campionatul Mondial de fotbal de anul viitor din Brazilia tocmai le-a închis uşa în nas românilor, am zis că şi subiectul fotbal va intra într-un con de umbră în Cronică. Iată, însă, că se întâmplă – independent de voinţa mea – lucruri care fac imposibil să-mi ţin gura.

Pe principiul că orice şut în fund e un pas înainte, naţiunea română priveşte acum cu entuziasm la Europenele din 2016 din Hexagon, pentru care calificările vor începe odată cu tragerea la sorţi din februarie viitor. În consecinţă, după recentele (contra)performanţe ale echipelor de pe continent, oamenii cu mai multă ştiinţă a fotbalului pasionaţi mai puţin de sportul în sine şi mai mult de cifrele şi statisticile fotbalului au prefigurat încropit trei scenarii posibile pentru România, referitoare la adversarii pe care i-am putea întâlni în noua campanie.

dificultate

(sursa)

Aşadar trei variante posibile pentru grupa în care România îşi va disputa calificarea, pe principiul dificultate mare, dificultate medie, dificultate scăzută. Întrebare: vi se pare ceva ciudat în grupa celor mai accesibili adversari?

După ce tocmai ne-au dat o amară lecţie spartană despre cum se câştigă biletele pentru un Mondial, Grecia rămâne unul dintre cei mai permisivi oponenţi pentru calificarea la un European. Alături de Ungaria, de care ne-am împiedicat ca proştii în primul meci din dubla confruntare pentru Rio [e drept, ne-am luat revanşa cu – poate – cel mai entuziasmant joc reuşit de ai noştri în ultimii unu-doi ani] şi de Estonia, pe care i-am bătut pe unde i-am prins, dar fără ca tricolorii să arate cine-ştie-ce valoare.

În consecinţă, nu s-a schimbat nimic.

Avem o comédie de campionat intern, incapabil să formeze talentele individuale de care echipa naţională are nevoie; iar dacă se întâmplă, totuşi, să răsară câteva, pe ici pe colo, ne lipseşte antrenorul cu viziunea necesară pentru a le armoniza într-un joc coerent şi eficient – dar ne încăpăţânăm să credem că valoarea noastră e mai presus de a altora, în loc să recunoaştem că nu-i nicio ruşine să fii umil din când în când şi să reîncepi munca de la zero.

Cred că e timpul să ne privim adversarii cu respectul cuvenit, dar nu unul impus de forţa lor, ci – mai rău – de neputinţa noastră în faţa lor. Astfel, ca să ne întoarcem la imaginea de mai sus, s-ar putea să vedem că-n fiecare grupă posibilă există cel puţin două contracandidate care ne pot trimite iarăşi într-un baraj infam, unde… ştim cu toţii cam ce se poate întâmpla.

Haideţi, măcar aşa, de curiozitate, să ne dăm cu părerea despre cât de uşoară sau grea a fost lupta pentru calificare DUPĂ ultimul fluier din ultimul meci.

Comments

  1. Nu am inteles intrebarea ta, zau, chiar m-am straduit si nu am inteles-o, dar uitandu-ma la desen, parerea mea e ca grupa aia care apare la dificuulate medie e de fapt dificultate mica si invers, aia care e mica e de dificultate medie…nu pot sa explic de ce cred asa, e o impresie asa personala destul de subiectiva, si in ea sunt amestecati diversi factori din care nu toti tin neaparat de istoria fotbalului.

    1. N-am vrut sa intru in… consistenta clasamentului de mai sus, ca sunt foarte multe de comentat. Spre exemplu, intr-o grupa de dificultate medie, cu Rusia, Ucraina si Tara Galilor, cred ca actuala echipa a Romaniei are nevoie de multa sansa pentru a ajunge macar la baraj.

  2. Cinstit, eu nu inteleg CE poate pasiona la un meci de fotbal din Romania. Dar poate ca parerea mea proasta despre fotbalul romanesc ma impiedica sa vad abnegatia jucatorilor, enormul volum de munca din “spatele” unui meci, efortul intelectual de a intelege schemele de joc si rapiditatea cu care sunt transpuse in teren, modestia cu care se integreaza in echipa si mai ales hotararea pe care o poti simti in oricare declaratie pe care o fac cand nu sunt in silenţiostampa … sunt poate “orbit”.

    Ceea ce mi se pare putin ciudat este faptul ca echipa se bucura atat de tare cand ajunge in grupa cu bucatari, soferi, croitori si pensionari. La valoarea pe care o are achipa de fotbal a Romaniei, ar trebui sa se bucure daca este in grupa cu Olanda, Germania, Spania, Franta. Daca ar fi o asemenea grupa, echipa chiar ar avea ocazia sa faca declaratii in care sa nu bata campii si mai ales nu ar fi nici un fel de rusine sa nu se califice ! Si mai ales s-ar vorbi de Romania, echipa de fotbal ar deveni “ambasadoarea” sportului romanesc. Una este sa spui “Romania a fost invinsa de Olanda” si alta este sa spui “Romania a remizat cu Feroe”, nu ?

  3. Romania nu are fotbal. Are doar pitiponci care se cred fotbalisti, iar astia care sunt acum mici si vor sa fie printre aia buni nu o fac de dragul fotbalului ci pentru femei, bani si faima.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *