Despre babuini veseli şi babuini trişti

Ir_baboon_sniffDeci, până la urmă, n-am fost la vot.

[Da, am început cu o concluzie, căci rândurile care urmează sunt un fel de closure la povestea lui Joe şi babuinii]

M-am tot gândit şi m-am sucit, însă, până la urmă, drăcuşorul acela din capul meu – care nu-mi dă pace şi mă împinge mereu spre logică şi spre esenţa lucrurilor, transformându-mă astfel într-un inadaptat al societăţii româneşti din prezent – m-a convins că nu pot vota nişte indivizi care consideră că a fi votaţi este legea firii, care nici măcar nu mai catadicsesc să mă mintă frumos şi să-mi vândă baliverne cu iz european, pentru care prezenţa printre oamenii din electorat se limitează la o tărtăreaţă cu megafone, din care urlă o muzică populară stridentă.

[Da, am făcut o frază cât un întreg paragraf, căci vorbim despre politică, iar în politică lucrurile nu sunt niciodată simple, clare, limpezi ca lumina zilei]

Dacă până acum, îmi exprimam opinia anulându-mi buletinul de vot, de data asta am trecut în tabăra absenţilor, iar rezultatul a fost cel scontat: PSD-ul le-a dat peste nas tuturor, fie ei PNL, PDL sau PMP, cu un scor dublu – dacă nu triplu, sau chiar mai mare –, astfel încât nu mai interesează pe nimeni că două treimi din populaţia ţării a lipsit de la urne. Singurul care a atins subiectul delicat al absenteismului a fost “marele câştigător” al votului de duminică, independentul Mircea Diaconu, convins că, în lipsa lui, şi alegătorii săi ar fi neglijat scrutinul.

Cu alte cuvinte, nobody gives a fuck, atât timp cât PSD-ul a triumfat en fanfare şi toate astrele s-au aliniat pentru a sprijini pretenţiile lui Victor Ponta de preşedinte al României. Din acest punct de vedere – al “prezidenţialelor” din toamnă –, votul de ieri a confirmat clar ieşirea din prim-planul politicii a lui Crin Antonescu. Atitudinea lui rebelă, de David liberal care se ia în piept cu Goliatul social-democrat, poate că a dat bine pe sticlă, dar l-a şi îndepărtat de Cotroceni.

Prin urmare, ne aşteaptă iarăşi nişte alegeri triste, fără opţiuni reale. Pentru că, oricât de simpatică ar fi blonda în blugi mulaţi de la PMP, din această adunătură cu pretenţii de partid poate ieşi la lumină cel mult un măscărici, nicidecum un personaj îndreptăţit să-şi ceară dreptul la fotoliul de preşedinte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *