Dezamăgirea unui referendum verde

Regrete rămase în urma valurilor de rahat care au măturat scena politică românească în ultimele zile.
( Înainte de a începe, o scurtă paranteză: iubesc această expresie strălucită a limbii de lemn – scena politică… Când zic scenă, mă gândesc la actori. Când zic actori, mă gândesc la oameni care joacă un rol gândit de altcineva pentru ei. Când zic altcineva, mă gândesc la un păpuşar care-şi manevrează marionetele după bunul său plac. Şi când zic marionetă, legătura cu politica devine evidentă.)

Imediat după alegerile locale spuneam că scorul bun obţinut le va lua minţile USL-iştilor.
Zis şi făcut. Pe cai mari, de la înălţimea cărora se părea că scopul chiar scuză mijloacele, USL-iştii s-au aruncat cu capul înainte în cruciada pentru înlăturarea răului suprem de sorginte marinărească de la Cotroceni. Dezlănţuirea a fost cumplită, la limita oricăror regulamente, ridicând astfel întrebări privind temeiurile unui asemenea tur de forţă. Toate aceste dubii au dus la pierderea încrederii unui număr semnificativ de oameni – voturi care, cel mai probabil, în condiţiile boicotului instituit de PDL, ar fi schimbat soarta referendumului.
Căci asta este cea mai tristă faţetă a evenimentelor recente: într-o republică democratică, un preşedinte care se consideră susţinut de popor îndeamnă la absenteism pentru a rămâne în funcţie. Acelaşi preşedinte care, la fiecare ieşire publică, îi dă înainte cu aceeaşi placă ruginită că poporul este singurul căruia el îi dă socoteală.
În acest punct, o să spuneţi că citiţi vaietele unui alt lamer PSD-ist. Nici pe departe. Citiţi doar regretele unui român dezamăgit. Dezamăgit de sictirul poporului său, pentru care este mai comod să tacă decât să spună ceea ce gândeşte atunci când i se dă ocazia să se facă auzit. Dezamăgit de faptul că imaginea ţării în forurile internaţionale este reprezentată de un om politic care habar nu are ce este aceea “imagine” şi pentru care n-are nicio importanţă că şapte milioane de alegători (prin vot clar exprimat), deci mai bine de o treime din populaţia României, îl contestă. Şi, în cele din urmă, dezamăgit, că românii nu se învaţă minte.
Referendumul proaspăt invalidat este cea mai bună dovadă că românii nu învaţă nimic din greşelile pe care le fac (cu atâta seninătate) – cea mai dureroasă dintre ele fiind incantaţia de bucurie către patroana victoriilor electorale: “Mihaela, dragostea mea”.
La ultimele alegeri prezidenţiale, nerăbdarea, graba de a revendica drept câştigată o luptă care nu era nici pe departe încheiată, l-au costat pe Geoană totul: imaginea (scena respectivă intrând direct în folclorul autohton), credibilitatea, funcţia din partid şi locul în politica românească.
Dată fiind experienţa diplomatică incontestabilă a fostului lider PSD-ist, te-ai fi aşteptat ca lumea să tragă învăţăturile de rigoare dintr-o asemenea lecţie usturătoare. Da’ de unde!… Câţiva ani mai târziu, tânărul aspirant Dan Şova comite aceeaşi gafă, cu aceeaşi convingere a invincibilităţii: referendumul nu era încheiat (urma un moment critic, cel puţin la români – numărătoarea), dar PSD era sigur pe o prezenţă la urne de ~52%, care să valideze demiterea lui Traian Băsescu.
Ce s-a întâmplat? La fel ca data trecută, noaptea s-a dovedit un sfetnic bun, dându-le câştig de cauză PDL-iştilor şi dându-le una peste bot USL-iştilor – care, poate, s-au convins în sfârşit că, în lumea tenebroasă a politicii, it’s not over ’till it’s over.
P.S. În baza acestei zicale, unii vor spune că tărăşenia cu referendumul nu s-a terminat încă. Nostalgicii îşi vor pune speranţele în scrisoarea deschisă şi talentul literar ale lui Ion Iliescu şi se vor ruga ca “bătrânul înţelept” să înduplece curtea cu juri. Fanaticii vor rumega la nesfârşit numărătorile INS-ului (Institutul Naţional de Statistică), conform cărora nu mai suntem câţi eram odată, prin urmare raportările referendumului sunt eronate. Iar pragmaticii îşi vor aminti, o dată în plus, că scorul unui meci terminat rareori se mai schimbă, chiar şi la masa verde a politicii.

Comments

  1. mai omule, tu nu intelegi ca o mare parte dintre cei ce au stat acasa (da, inclusiv eu) nu au facut asta pentru ca nu au vrut sa spuna ceva, ci dimpotriva? Intr-adevar, boicotul a fost si pentru mine ceva dezamagitor, mi-a lasat un gust amar, dar la urma urmei a fost o modalitate LEGALA de a le raspunde celor care au declansat aceasta treaba in cel mai fericit caz la limita legalitatii. (dupa parerea mea – ILEGAL!)
    Parerea mea este ca cea mai trista fateta este aceea ca democratia mai trebuie exersata atit la nivel de politic, cit si la nivel de popor. Nu se poate sa pui ORICE mijloace in slujba ideii “sa-l dam jos pe X”, chiar daca probabil ca tu personal ai o sumedenie de motive pentru a-l da jos pe X! Rationamentul de tipul “X mi-a taiat pensia”, prin urmare il acuz de, sa presupunem, genocid (desi nu poate fi vorba) doar ca sa-l dau jos pentru ca mi-a … taiat pensia! nu poate exista

    1. Oricum o dai, eu nu pot fi de acord cu absenteismul.

      Au mers la vot 46% dintre alegatori, adica 54% au stat acasa. Hai sa presupunem ca “mare parte dintre cei care au stat acasa” inseamna chiar si jumatate dintre absenti, respectiv 27%.

      Daca si acesti 27% ar fi mers la urne si si-ar fi anulat votul, am fi avut urmatoarea situatie:

      – 40% din populatie a spus DA demiterii;
      – 6% din populatie a spus NU demiterii;
      – 27% din populatie si-a anulat votul.

      Pai cand cinci milioane de oameni (calcul rotund 27% din 19 milioane) se duc la urne si zic altceva decat DA sau NU, nu este clar ca oamenii aceia au o problema, una pe care referendumul o ignora?

      Cinci milioane de oameni care sa spuna “Da, sunt aici, exist si ma intereseaza, dar ma voi pronunta atunci cand veti pune intrebarile corecte” mi se par mult mai relevanti decat zece milioane de oameni care stau acasa si despre care poti presupune orice.

      Cat despre a doua parte a rationamentului, sunt perfect de acord. Scopul nu scuza intotdeauna mijloacele, sau orice mijloace.

  2. Peste 2 ani, când – parcă – sunt alegerile, cred că Ponta – Crin ar fi câștigat fără probleme. De ce n-au putut oare să aștepte până atunci? Nu cred că “pentru popor” s-au grăbit așa. 🙂
    Ce m-a dezamăgit pe mine a fost atitudinea multor oameni, din ambele tabere, care nu pot să accepte că și altcineva are o opinie, diferită.

  3. In primul rand, articolul mi se pare foarte bun.
    In al doilea rand, sunt de acord si cu punctele de vedere ale lui @Coolnewz si @ ex-silentio.
    Acum sa-ti spun eu cum vad lucrurile: trec prin piata si vreau sa cumpar cartofi. Sunt doar doi tarani in toata piata cu cartofi de vanzare, dar cartofii de pe ambele tarabe sunt stricati, necomestibili. Pur si simplu nu am ce face cu ei! Evident ca nu ma mai intereseaza de la care voi cumpara, caci voi renunta sa mananc cartofi, pana cand nu voi gassi de cumparat cartofi comestibili.

    1. Perfect de acord. Cu o singura observatie: du-te si spune-i aluia care vinde cartofi stricati ca de aia nu cumperi: ca-s stricati. Sa se duca de unde a venit si sa se mai intoarca doar daca are marfa buna!

      Altfel, ala o sa inteleaga ca tu nu cumperi cartofi fiindca mananci exclusiv ciuperci (ca sa fortez si un joc de cuvinte).

      Revenind la ale noastre, spune ce vrei! Spune ca-l vrei pe Basescu, spune ca nu-l vrei pe Basescu, spune ca-l vrei pe Chuck Norris, spune ca esti impotriva referendumului. Dar spune ceva!

      Nu sta acasa si te lasa aratat cu degetul de niste oameni care n-au inteles nimic din gestul tau.

      Cum ar fi fost sa avem prezenta la vot 70%, dintre care 30% voturi anulate? N-ar fi ridicat niste (serioase) semne de intrebare?

  4. Nu ar fi fost nici un semn de intrebare! Cum nici acum nimeni nu intreaba de ce lumea nu a mers la vot! Pentru ca ar fi prea simplu: nu sunt apreciati nici unii, si exista o parte a alegatorilor care nu are chef sa aleaga raul mai mic. Iar boicotarea prin absenta nu a inventat-o popay, ci chiar uslul in parlament! Sau atunci erau indreptatiti? Oricum, ochii mari pe DD, marele castigator al acestui scump sondaj de opinie care fuse referendumul, o sa avem surprize…

  5. Din pacate…ceea ce face articolul tau atat de bine scris este sa ilustreze expresia: “a strica orzul pe gaste”.
    N-o sa primesti decat comentarii de la cei care incearca sa-si justifice gestul de intelectuali sofisticati in gandire (chipurile) dar lasi. Atat. Si eu am incercat sa explic unor persoane, nu oricine, ca prezenta la vot e singura care conteaza. Nimic altceva. Orice ai vota acolo. Incep sa banuiesc ca multora le este teama de o schimbare. De ce? Cred ca si asta e o intrebare justficata. Ti-ai pus-o? Presupun ca da. Eu mi-o pun din ce in ce mai des.
    Pericolul pp-dd-ist eu il semnalez de mult, de luni de zile, cu mult inaintea alegerilor locale. Am doua articole. Pentru cine stie citi si pricepe. Dar mi-am cam dat seama ca si eu latru la luna…

  6. Foarte tare! habar nu aveam ca cineva a scris pertinent despre acest pericol …si inca doua articole! Pacat ca nu am timpul si cheful sa le citesc. Tot asa sunt, eu stiu si voi pacalicilor ascultati cu luare aminte?

    Scuze Intuneric, stiu ca sunt mitocan dar nu m-am putut abtine.

  7. Sunt convinsa ca stiu si ei de ce nu a mers lumea la vot, nu trebuie sa le spunem noi ca “au cartofii stricati”. Dar uneori le prinde bine sa faca pe prostii, pe nestiutorii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *