Dumnezeu, statul şi para mălăiaţă

What-Happens-if-You-Forget-To-Pay-Your-TaxesPentru că se apropie nişte zile delicate (pentru mine, personal), în care va trebui să depind de nişte oameni a căror motivaţie de a mă ajuta este direct proporţională cu şpaga pe care le-o bag în buzunar, nu am o stare de spirit foarte strălucită. În consecinţă, legat de subiectul bani, iată încă un răspuns la întrebarea Why don’t you come over? pe care ne facem că nu-l cunoaştem:

Unul dintre marile “privilegii” de care te bucuri ca locuitor al ţărişoarei ăsteia este “bucuria” de plăti taxe şi impozite. Desigur, veţi spune că astea sunt peste tot, doar americanii n-au afirmat degeaba că singurele lucruri sigure pe lumea asta sunt moartea şi taxele. Şi aveţi dreptate – cu singura observaţie că, aici, taxele şi impozitele se plătesc statului român.

De fapt, dacă o întoarcem invers, şansa nesperată a statului român – aşa şchiop şi găunos cum e, cu punga hăcuită de tot felul de şnapani, cu economia ruinată de interese meschine şi cu imaginea batjocorită de tot felul de neaveniţi (nu, de data asta nu mă refer la englezi) – este că, printr-atâţia furi, se mai găsesc şi oameni de bună credinţă, care vor să-şi plătească dările. Dar ceea ce pentru alţii e o binecuvântare (respectiv oameni care să se înghesuie cu noaptea-n cap, din prima zi, să-şi achite obligaţiile) statul român ia în batjocură. Şi nu trebuie să mă explic; toţi cei care-am ne-am confruntat cu chestii precum taxa de poluare, taxa de primă înmatriculare sau, pur şi simplu, cu impozitele locale ştim foarte bine despre ce e vorba.

Înţeleg că forţe dincolo de înţelegerea omenească sunt responsabile pentru evaporarea banilor din diversele bugete. Înţeleg că o tară adânc înrădăcinată în conştiinţa colectivă ne împiedică ă exploatăm cum se cuvine resursele de care dispunem, pentru că asta ar însemna să muncim. Înţeleg că, rămaşi fără Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul şi îndobitociţi de comunism, avem impresia că menirea noastră pe pământ este să aşteptăm să ne deie alţii. Dar efortul de a înţelege toate acestea este absurd şi epuizant, astfel încât nu-mi mai rămâne nimic care să mă ajute să pricep cum, nici măcar atunci când oamenii se înghiontesc la uşa ta să-ţi dea bani, tu, statul, instituţia cea mai cea dintre toate, nu eşti în stare să-i aduni.

Cred că înţelegeţi unde bat: după ce în prima săptămâna a lui 2013, o parte dintre români au dat năvală la ghişee să-şi achite impozitele, statul – după o alba-neagra de tot râsul pe tema majorării taxelor locale – a decis că oamenii trebuie să mai vină o dată, să mai dea nişte bani.

Desigur, veţi spune că fac referire la bieţii pensionari, care n-au altceva mai bun de făcut decât să se omoare între ei la cozi interminabile, în prima zi a celor trei luni în care e valabilă reducerea de 10% pentru dările obşteşti. Şi aveţi dreptate – cu singura observaţie că nu ei contează în povestea asta, ci incapacitatea sistemului de a absorbi banii de care tocmai el se plânge că nu-i are. Vorba aia, Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n sac.

Şi nici para mălăiaţă nu mai cade din ceruri ca odinioară.

Comments

    1. Pai, nici eu n-am platit impozitul. Mi-e cam teama sa ma duc si sa descopar ca iar tre’ sa ma duc la Bacau sa platesc masina, desi le-am cerut sa-mi transfere rolul la Iasi.

      1. Cu nişte ani în urmă, când informatizarea autorităţilor de stat se făcea cu modemul de 2400 bps, am contestat o amendă de circulaţie. După 2 termene la judecătorie, am pierdut şi am plătit amenda. Când am dus procesul verbal la alde Garcea, am aflat că îi pierduseră de mult urma şi că dacă nu mă duceam de bunăvoie să plătesc ar fi uitat de ea definitiv.

        ~Nautilus

  1. Tot din cauza lipsei unui sistem digitizat de evidenta si colectare, cam vreun an de zile dupa ce mi-am inchis firma am tot primit notificari peste notificari de la Administratia Financiara cum ca nu-mi platisem taxele, aveam restante cu penalitati, sume, evident, din ce in ce mai consistente.

  2. Pai e de bine. Din punctul de vedere al autoritatilor (nu numai de la noi), s-a gasit solutia la criza economica. Pentru ei, criza economica inseamna venituri la buget mai mici decat cheltuielile. Insa statul roman poate sa ne cheme si a treia oara sa platim ceva suplimentar, daca va fi nevoie. 🙂 🙂

  3. Trist este ca din taxele noastre sunt platiti miile de popi care au salariul minim de 1400 de lei brut, in timp ce sute de mii de salariati nici macar nu viseaza sa castige banii astia si sunt fericiti daca au unde sa munceasca, cu ziua.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *