Ecuaţia renunţării

Mai întâi – şi mai greu – a fost renunţarea la Scooby Doo. Apoi am crezut că va fi simplu…

Fac tot posibilul să renunţ la sucuri. Cred că nu există marcă de răcoritoare în ţara asta pe care să n-o fi încercat, măcar o dată. După 20 de ani în care am transformat “trasul la măsea” din tot felul de licori într-o adevărată dependenţă, m-am săturat de coloranţii cu pretenţii de extracte naturale şi vreau să mă las. Dar sunt nostalgic.

Aşa începea o secvenţă de trei însemnări, în mai 2008. V-aş putea da link-urile, însă nu vreau să vă irosesc timpul cu o istorie care începe cu Brifcor-ul acestral şi se termină cu absolut-nespectaculosul Scheweppes Original Mandarin. Şi oricum, tipic românesc, de-atunci am rămas doar cu vorba. Degeaba mi-am zis eu că tot apa-i sfântă, [Şi Decebal, şi Mihai Viteazu beau dintr-asta şi uite ce frecuşuri le-au tras romanilor şi turcaleţilor!] nu m-am putut abţine – dacă apare ceva nou, eu trebuie să încerc. [O adicţie care, totuşi, poate fi destul de interesantă când hoinăreşti prin lume şi descoperi tot felul de nebunii. Fără ea, un Schweppes Agrum băut în decorul de neuitat al Grote Markt din Bruxelles ar fi fost – poate – doar o fantezie imaterială.]

Însă, de-o săptămână, m-am reapucat de sală. Iar acum vreo două săptămâni mi-am luat şi storcător de fructe [- odată cu maşina de pâine. Dar asta nu are nicio treabă cu însemnarea de faţă, prin urmare n-am să pomenesc de ea, ca să nu ziceţi că mă laud. Aşa că nu vă mai spun că mi-am luat şi maşină de pâine]. Şi cum întotdeauna fructele au fost una mereu dintre pasiunile mele culinare, momentul de revelaţie a fost inevitabil. Deci, în ordine cronologică:

fructe + storcător de fructe + sală = no Cola

Astfel mi-am depăşit încă o adicţie. Ştiu c-am reuşit, fiindcă ieri am ieşit cu băieţii la celebra speluncă de cartier numită Rita şi – de data asta – eu am fost primul care-a întrebat: Luăm o bere?

Viitorul se anunţă cu bule şi ceva hamei.

EPILOG

Aşadar, am mai rupt ceva din mine. Mai întâi a fost Scooby Doo şi întreaga generaţie a desenelor animate difuzate pe Cartoon Network, RTL si Italia 1… Apoi Counter-ul… Apoi chat-ul pe mIRC şi Messenger… De alcool, ţigări, droguri, pornografie, ciocolată, îngheţată şi site-uri de socializare nu s-a pus niciodată problema.

Şi, totuşi, suma viciilor rămâne constantă

Comments

  1. Scepticismul care ma caracterizeaza,pune la indoiala multe lucruri de care ma ciocnesc,printre care si promisiunea a multor prieteni de-ai mei de a renunta la “irezistibila licoare”
    Is foarte curioasa sa stiu daca totusi vei reusi sa faci fata tentatiilor:))
    Eu una is “pura” din punctul asta de vedere de vreo 7 ani…Ce zici?Ajungi macar la performanta de un an?Pot sa inceap cronometrarea?:)

  2. Daca vorbim de Cola, adictia mea n-a constat niciodata in bautura in sine. Ci in cheful nebun de a incerca toate sucurile posibil de gasit in comert. Dar, oricum, da-i drumul – no more sodas!

    P.S. Iti dai seama ca n-ai fost prea inspirata sa provoci un berbec, nu? 🙂

  3. Ok.De azi,04/11/2011,ora 22:10 esti cronometrata de cea mai sceptica persoana din univers,deci…ai grija…Un gat de suc,te costa o provocare…si te previn….pot sa fiu foarte dura…Good luck!!!:P

  4. Cu mine vorbeşti?… Cand am verificat ultima data (respectiv acum zece minute, cand am iesit de la dus), nu eram fata, ca sa fiu cronometratA… Dar cum eu nu refuz provocarile… P.S. Si chiar ai de gand sa te tii un an pe langa blogul meu?

  5. :))Va rog sa ma scuzati ca am indraznit sa va jignesc orgoliul barbatesc din neatenite:))

    E pe constiinta ta daca bei sau nu ca eu nu am cum sa te verific,asa ca daca stii ca ai “pacatuit”sa ma anunti te rog ca sa imi pregatesc provocarea.

    P.S.De ce nu as face-o?Pana la urma o pot lua si eu ca o provocare sa vad daca ma tine;)

  6. In mod ciudat, Kinley a fost singura bautura care-mi facea bine la stomac (nici apa nu puteam sa beau totdeauna decat sub forma de cafea sau in mancarurile gatite), cu toate ca era contraindicata. Am baut-o multi ani ca pe un medicament, dar si cu pofta. Acum mi se pare excesiv de dulce. De fapt toate bauturile mi se par prea dulci, artificial de dulci. Iar gustul de artificial razbate din toate bauturile. Chiar nu-mi plac!

  7. @ Sceptica: hmm, s-ar putea sa nu ai parte de confesiunile pentru care te pregatesti. Dar, intr-un an de zile, o scoatem cumva la capat. Iti facem si rubrica permanenta, daca e cazul…

    @ Mircea Vladut: pe oriunde am fost am gasit si parte din sucurile de la noi. Insa nicaieri nu aveau acelasi gust. Iar treaba asta a culminat in Statele Unite, unde Cola – cel putin – avea gust de metal (ca tot e domeniul tau).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *